Rusz s-a născut la Cluj, în 1930, și, în 1955, a terminat cursurile Institutului de Arte ”Ion Andreescu”, abia înființat. După 3 ani petrecuți ca asistent universitar, devine desenator la o revistă de limbă maghiară pentru copii. S-a considerat o conservatoare în desen, declarându-se influențată de figurile caricatural-expresive ale lui Jean Cezard, creatorul fantomei Arthur din Vaillant și Pif, dar în țara noastră, și apoi în Ungaria, a revoluționat ilustrația de carte pentru copii.
În 1964 și 1965, pornind de la poveștile lui Sandor Fodor, ea îl desenează pe Cipi/Csipike pentru două cărți în limba maghiară. Mai mic chiar decât degetul mic, Cipi trăia în pădurea magică, având casa în Fagul cel Uriaș. E prietenul tuturor animalelor, fiecare un personaj de sine stătător, cumătrul Urs, Jupân Cârtiță, zis și Chirâț-Chiondorîș, nenea Marele Mistreț și alții.
În 1966, apare prima carte în limba română și personajul cucerește inimile tuturor copiilor. Urmează noi și noi ediții, cu tot mai multe aventuri.
Cea mai cunoscută este cea în care, din lăcomie, Cipi ia patru grăunțe pentru crescut, în loc de una, și devine uriaș, atât de mare că risca să-și strivească micii prieteni. Abia dragostea cu zâna Scânteioara îl readuce la normal.
Azi zâmbim când auzim de aventurile lui Cipi, depășit de tehnică și de poveștile gustate de noile generații de copii, dar în anii comunismului, pățaniile lui erau o oază de lumină.
Cariera Liviei Rusz nu s-a limitat la Cipi. Ea a creat și alte personaje de succes, Rățoiul Mac, Maimuța Cocofifi, apărute la Editura Ion Creangă sau în revistele Arici-Pogonici și Cutezătorii.
Foto: Livia Rusz – autoportret
Și în ilustrația de carte ea a fost o deschizătoare de drumuri, desenele făcute pentru prima ediție în limba română a ”Aventurilor unui Hobbit”, de J R R Tolkien fiind consemnate și în Comicpedia, enciclopedia creatorilor de benzi desenate.
Un alt personaj creat de Livia Rusz, Dan Buzdugan, a ridicat vârsta fanilor ei, la adolescenții cititori de Cutezătorii.
În 1987, ea a părăsit România, acuzând presiuni din partea autorităților comuniste, stabilindu-se la Budapesta, după o perioadă petrecută în Germania de Vest.
Cariera sa a continuat cu succes până în anii 2000.
Sandor Fodor, celălalt ”părinte” al Piticului Fioros, s-a stins din viață în 2012.
