Cine este totuşi Moş Nicolae?

 

Sărbătoarea Sfântului Nicolae, asociată cu Moş Nicolae, cel aşteptat de toţi copiii, este probabil pentru mulţi dintre noi cea mai frumoasă amintire. De unde vine ea? Cum a apărut moşul?

Sunt doar câteva dintre întrebările la care a răspuns academician Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, invitată la Radio România Actualități.

”Moş Nicolae, Sf. Nicolae este una dintre marile personalităţi ale calendarului creştin. Dacă ne uităm bine cum este plasată această dată în calendar, este imediat după Sf. Andrei, este primul mare sfânt celebrat în luna decembrie.

Luna decembrie este luna naşterii şi, dacă facem o socoteală între 6 decembrie şi perioada de Bobotează, vom vedea că este un interval de o lună în care e o mare concentrare de sărbători, de celebrări, cu o conotaţie deosebit de importantă pentru echilibru, pentru buna desfăşurare a existenţei în anul care vine. Să nu uităm că această sărbătoare de 1 ianuarie, Anul Nou, e de dată mult mai recentă, şi atunci această perioadă de o lună este marcată sau deschisă, dacă vreţi, de personalitatea Sfâtului Nicolae”, a explicat academicianul.

Sabina Ispas a făcut apoi referire la satul tradițional și la modul în care era trăită sărbătoarea acolo.

La această dată, în satul tradiţional, acolo unde se practica colindatul era data la care se aduna pentru prima oară ceata de feciori, îşi alegea gazda la care urmau să se reunească toţi membrii cetei, ei făceau repetiţia până în Ajunul Crăciunului şi de obicei îşi „plăteau” acest spaţiu lucrând, aducând lemne, cărând apă pentru gazda care trebuia să aibă o casă primitoare şi un spaţiu suficient, pentru reunirea acestei cete de feciori.

În România, sărbătoarea Sf. Nicolae practic deschide calendarul sărbătorilor de iarnă, a adăugat aceasta.
”Există o foarte interesantă legătură între acest Sf. Nicolae aducător de daruri şi ulteriorul Moş Crăciun, care, să nu uităm, în zonele unde s-a dezvoltat, să spunem, imaginea moşului aceluia generos, jovial, cu barbă albă, îmbrăcat în costum roşu, se numeşte Santa Klaus, care înseamnă Sf. Nicolae şi între aducătorii de daruri ale acestei perioade din luna decembrie există o legătură”, a explicat academicianul.

Deși cu toții vedem decembrie drept luna dăruirii, a dăruirii material – jucării, dulciuri, păpuși, mașinuțe, haine etc – ”ideea în sine este aceea a bucuriei morale, atunci când pui un dar sub semnul unui asemenea patron protector, nu numai generos, şi foarte atent la suferinţa omenească, dintr-o dată gestul dăruirii şi ideea de dar devine mult mai subtilă, chiar mai abstractă şi un cuvânt bun este un dar şi un gest de mângâiere este un dar”. Sigur, există şi tradiţia celebrelor nuieluşe.
Sabina Ispas a mai spus că Sf. Nicolae e unul dintre cei mai vechi sfinţi ai calendarului creştin.

”Există legende care arată pe de o parte bunătatea, generozitatea sfântului, pe de alta, grija deosebită pe care o avea pentru cei pe care îi avea sub protecţie. De fapt, e unul dintre marii protectori.

Sf. Nicolae e un mare protector al corăbierilor, spre exemplu, şi în vechile tradiţii marinăreşti corăbiile, care treceau prin furtuni, aveau de obicei pe catarg prinsă icoana Sf. Nicolae, ca un sfânt protector.

Biserica este o corabie, şi atunci Sf. Nicolae este unul dintre cei care au grijă ca această corabie să meargă aşa cum se cade.

Cea mai cunoscută legendă a Sf. Nicolae este cea prin care sfântul a salvat de la o viaţă dezonorantă trei fete sărace.

Sfântul Nicolae le-a lăsat la fereastră trei pungi cu bani şi asta le-a ajutat ca ele să devină nişte soţii şi, e de presupus, mame cumsecade. Aici putem să găsim legătura cu obiceiul de a aduce daruri de Sf. Nicolae”, a mai spus Sabina Ispas.