Ele nu au fost examinate de arheologi, astfel că vârsta lor nu este cunoscută cu exactitate. Se crede însă că unele stau suspendate pe stânci de sute de ani.
Coșciugele sunt atârnate dedesubtul unor surplombe naturale, fie pe roci proeminente, asemenea unor etajere naturale, fie pe bârne de lemn înfipte în peretele stâncos.
Tribul are credința că, atârnându-și morții în locuri înalte, aceasta îi va aduce mai aproape de tărâmul spiritelor, unde sălășluiesc duhurile strămoșilor.
Kankanaey se tem să fie înmormântați în pământ, din cauză că solul umed provoacă putrefacția trupurilor, scrie Vintage Daily News. De asemenea, există riscul ca animalele sălbatice să dezgroape cadavrele și să le devore.
Atânate pe stânci, corpurile morților sunt în siguranță.
Sicriele sunt de mici dimensiuni, deoarece morții sunt așezați în poziția fătului, conform credinței precoloniale filipineze că oamenii trebuie să părăsească lumea în aceeași poziție în care au venit.
Bătrânii își cioplesc singuri coșciugele, cioplindu-le în trunchiuri de copac. Dacă sunt prea slăbiți sau bolnavi, de această sarcină sacră se ocupă familia.
Înainte de a fi puși în sicrie, morții sunt înveliți în frunze de trestie. Pentru a fi încăpea în pozia fetală, adeseori li se rup oasele.
În ultimii ani, tot mai mulți turiști vin la Sagada să vadă cimitirul vertical, care a devenit astfel, ironia soartei, o importantă sursă de trai pentru localnici.
