Acordul seamănă consternare în rândul elitelor chineze. El dezvăluie marea întârziere a Imperiului de Mijloc, cum își numesc chinezii țara.
Prin acest tratat, China recunoaște independența Coreei, plătește o sumă ca despăgubire de război a Japoniei, renunță la Insula Taiwan și la micul arhipelag Pescadores, precum și la Peninsula Leao-Tong, în sudul Manciuriei și la răsărit de Beijing.
Afacerea nu îi lasă indiferenți pe europeni, scrie Hérodote. Țarul Nicolae al II-lea, care are ambiții în regiune, îi transmite un „sfat prietenesc” împăratului Mutsuhito prin care îl somează să retrocedeze Peninsula Leao-Tong chinezilor.
Demersul Rusiei este sprijinit de Franța și de Germania.
În anul următor, prin acordul Lobanov-Yagamata, din 9 iunie 1896, Rusia impune Japoniei să împartă împreună cu ea un condominium de facto asupra Coreei.
Occidentalii profită de slăbirea dinastiei manciuriene pentru a rupe bucăți din China și a-și construi zone de influență, fără să se sinchisească de umilința chinezilor și de iritarea japonezilor.
Multe din conflictele următoare se vor naște din aceste manevre politice de joasă speță.
