Cenușăreasa s-a născut în China și a umplut planeta

 

„Cenușăreasa” nu a fost inventată de studiourile Disney. Nici măcar de Frații Grimm. Basmul este vechi de peste un mileniu și este prezent în cultura multor popoare.

În indexul Aarne-Thompson-Uther, care este un catalog al tipurilor de basme din folclorul mondial, „Cenușăreasa” este numită „eroina persecutată”.

Este povestea unei fete frumoase dar obidite de mama și surorile sale vitrege, a cărei soartă se schimbă în mod spectaculos, devenind prințesă.

„Cenușăreasa” poartă diferite nume, în funcție de cultura în care apare: Cinderella la britanici, Cendrillon la francezi, Aschenbrödel la germani, Hirushja la albanezi, Askungen la suedezi, Unsgelijn la mongoli, Zolușka la ruși, Pelene la litanieni etc.

Una dintre versiunile documente cele mai vechi ale basmului apare în China în jurul anului 860. Cenușăreasa chineză se numește Ye Xian, este incredibil de frumoasă, blândă și bună, având numeroase talente în domenii precum olăritul sau poezia. Ea se împrietenește cu un pește în care se încarnase sufletul mamei sale moarte, însă mama vitregă a lui Ye Xian prinde de veste și omoară peștele.

Fata reușește să salveze oasele peștelui care au o putere deosebită: ele îi creează o splendidă rochie cu care să meargă la festivitățile organizate cu prilejul Anului Nou. Acolo ea este recunoscută de mama și surorile vitrege. Când Ye Xian fuge de la serbare își pierde condurul. Acesta este găsit de rege, care poruncește supușilor să o caute pe stăpână, se îndrăgostește de ea și o scoate din viața mizeră pe care o duce.

Versiuni interesante ale basmului se găsesc și în Iran și Orientul Mijlociu. Una dintre ele se numește „Maah Pishanih”, care înseamnă „Fata cu luna în frunte”, și are un început diferit: Cenușăreasa o ucide pe mama sa, înecând-o într-un butoi cu oțet, astfel încât tatăl să se poată căsători cu o altă femeie, care preda învățătura Coranului. Însă mama vitregă este crudă, iar sora vitregă este stupidă și rea.

Chinuită și singură, ea se împrietenește (în funcție de versiune) fie cu o vacă (reîncarnarea mamei sale), cu un pește (trimis de mama sa ori de Allah), sau de o femeie-demon bătrână de 1000 de ani, care trăiește sub pământ, care o ajută în toate încercările.

După ce trudește din greu pentru mașteră, ea este răsplătită cu un giuvaier în formă de lună pe frunte (și o stea pe bărbie sau un păr blond foarte lung și frumos).

Apoi, într-o bună zi, sultanul, regele sau împăratul (în funcție de cultură) îi zărește chipul la o serbare. Jenată (islamul impune femeilor să își acopere fața și să stea departe de bărbați), fata o rupe la fugă, dar regele se îndrăgostește de ea și pune să fie căutată. Finalul intrigii este asemănător variantei clasice.

Versiunea Fraților Grimm conține mai multe elemente gotice (în ton cu epoca), făcând-o adesea înspăimântătoare și sângeroasă (Aceste elemente au fost ocolite diplomatic de Disney, în filmul din 1950.) În varianta germană, surorile vitrege își taie degetele de la picioare și călcâiul pentru ca pantoful să le încapă. De asemenea, nașa lui Disney este în realitate un copac crescut pe mormântul mamei sale.

În ce îl privește pe tatăl Cenușăresei, în unele versiuni acesta îi ține partea mamei vitrege, umilindu-și fiica, în altele, îi este milă de fată sau este prezentat ca fiind plecat într-o călătorie îndepărtată sau decedat.

Există versiuni ale basmului în care mama vitregă nu apare deloc, iar Cenușăreasa este chinuită doar de surorile vitrege. Alteori, personajul negativ este un tată vitreg, care o persecută pe Cenușăreasa, râvnind ca moștenirea ei să revină surorilor vitrege.

Mai multe variante ale basmului apar și în „O mie și una de nopți”, cum ar fi „Povestea celui de-al doilea șeic”, „Povestea bătrânei” sau „Abdallah ibn Fadil și frații săi”. În funcție de versiune, este vorba de o fată sau de un băiat, chinuit(ă) de surorile (frații) vitregi. Interesant este că una dintre versiunile basmului, „Iudar și frații săi”, se îndepărtează de la marea majoritate a variantelor și are un final tragic, mezinul fiind otrăvit de frații mai mari.