Totul s-a petrecut în Mexic, în 1913. La 13 februarie, generalul mexican Victoriano Huerta l-a înlăturat de la putere pe preşedintele Francisco I. Madero, printr-o lovitură de stat.
Pedro Lascurain era la momentul respectiv ministrul Afacerilor Externe mexicane.
Actualul preşedinte demisionase, ca şi vicepreşedintele şi procurorul general.
Asta a făcut ca Lascurain, ca ministrul Afacerilor Externe, să fie următorul pe lista prezidenţiabililor, scriu history.info şi medium.com.
Cariera politică
Lascurain a fost un susţinător de-ai lui Madero şi a fost de două ori ministrul Afacerilor Externe în timpul administraţiei acestuia.
Înainte de a fi ministru, Lascurain a fost primar al Mexico City şi chiar a redevenit primar între cele două mandate de ministru.
Pentru a da loviturii de stat o anumită legitimitate, Huerta l-a adus pe Lascurain la Preşedinţie, pentru că oricum era în ordine pe listă, în virtutea Constituţiei mexicane din 1857.
Numai că Huerta i-a ordonat lui Lascurain să îl numească pe el ministru de Interne, funcţie care era a doua pe listă, pentru preluarea postului de preşedinte, în caz de vacantare.
Constrâns
Lascurain a fost constrâns să demisioneze de la Preşedinţia Mexicului în mai puţin de o oră, ceea l-a adus pe Huerta în postul de preşedinte.
Astfel, mandatul lui Lascurain la cârma ţării a devenit cel mai scurt din istorie.
Această perioadă din istoria mexicană este cunoscută drept „La Decena Tragica” sau cele zece zile tragice.
Scopul acestui circ a fost acela de a face în aşa fel încât generalul Huerta să devină preşedinte de manieră legitimă.
Întregul mandat prezidenţial al lui Pedro Lascurain a durat, potrivit anumitor surse, 15, şi altora 55 de minute. În orice caz, mai puţin de o oră.
