Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, și a trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia).
Acest mult-iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6 decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe cei trei tineri nevinovați care urmau a fi omorâți a două zi.
Deși a fost cunoscut și iubit încă din timpul vieții sale, săvârșind nenumărate minuni, ierarhul din Mira începe să fie cinstit mai ales începând cu secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de la adormirea lui în Domnul, când numele sau apare menționat într-un martirologiu roman.
În același secol, episcopul Nicolae din Pinara înalță o biserică închinată Sfântului Nicolae din Mira Lichiei.
Deși papa Nicolae I al Romei zidește un mic altar închinat Sfântului Nicolae în secolul al IX-lea, abia începând cu secolul al X-lea cultul sfântului din Mira începe să se răspândească puternic în Apus.
O ctitorie de seama în această privința este biserica bizantină din Burtscheid (lângă Aachen, Germania), zidită de Oton al III-lea, care este așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.
În perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaște au fost luate din Răsărit și duse în Apus.
Astfel, în secolul al XI-lea, un grup de șaizeci și doi de cruciați din localitatea italiană Bari au luat (furat) din Mira cinstitele Moaște ale Sfântului Nicolae.
Pentru a fi întâmpinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Veneția ridică două biserici mărețe închinate sfântului, una în Bari (1036) și alta în Veneția (1039); ambele biserici au fost sfințite în dată de 9 mai 1098.
Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Miră provin din lucrarea medievală „Legendă aurea”, scrisă de Iacob de Voragina, în anul 1264.
Odată cu creștinarea slavilor, cartea amintită a fost tradusă în limba slavonă, drept pentru care cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.
Sursa: crestinortodox.ro
