Cel mai ciudat decret al lui Ceaușescu: infractorii care își puteau cumpăra libertatea!

 

Pe 31 ianuarie 1970, Consiliul de Stat a emis unul dintre cele mai ciudate decrete, prin care infractorii străini puteau să-și răscumpere libertatea. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna o asemenea inițiativă în zilele noastre! Este ciudat nu numai din cauza ideii de a plăti pentru zilele de pușcărie pe care le dicta o instanță, ci și pentru că la acea vreme România nu era vreun paradis al străinilor și nici nu începuse foamea de valută a lui Nicolae Ceaușescu, ideea plății datoriei externe venind mult mai târziu. Practic, decretul nu are nici o explicație. Totuși el a existat.

E vorba de Decretul 24/31.01.1970, ”privind urmărirea şi judecarea unor infracţiuni, depunerea unei cauţiuni şi înlocuirea, în anumite cazuri, a executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi”.

 

Cauțiunea la comuniști

 

Legea se referea la străinii care nu aveau domiciliul în România. Pe lângă prevederea că urmărirea penală nu putea ține mai mult de 10 zile, la articolul 9 se spunea:

”În procesul penal în care este invinuit sau inculpat o persoană dintre acelea prevăzute în art. 1 (străinii fără domiciliu în România n.n.), pentru o infracţiune săvîrşită pe teritoriul României şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, procurorul în faza urmăririi penale sau judecătoria ori tribunalul care judeca în prima instanţă poate încuviința, la cererea învinuitului sau inculpatului, depunerea unei cauţiuni care să asigure, în caz de condamnare, executarea pedepsei, plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.

Cauţiunea pentru asigurarea executării pedepsei se stabileşte prin apreciere, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită şi cu periculozitatea acesteia, fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o sumă de la 25 la 300 lei.

Cauţiunea pentru asigurarea plăţii despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare se stabileşte în raport cu datele aflate în dosarul cauzei. Dacă străinul a contractat o asigurare de răspundere civilă, garantarea plăţii despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, stabilite în condiţiile alineatului precedent, se poate face printr-o declaraţie a Administraţiei Asigurărilor de Stat, în nume propriu sau în calitate de mandatară a unei organizaţii de asigurare din străinătate cu privire la plata acestor sume, în acest din urmă caz cu obligaţia de a urmări executarea garanţiei.”

Ciudățenia este că se cerea o cauțiune și pentru pedeapsa ce urma a fi pronunțată, nu numai pentru plata despăgubirilor sau a cheltuielor judiciare. Măsura era absolut inedită în orice țară civilizată.

 

Cum decurgea plata pentru zilele de pușcărie

 

Pentru plata zilelor de închisoare, statul român stabilea reguli clare:

”Dacă împotriva învinuitului sau inculpatului căruia i s-a încuviinţat depunerea cauţiunii au fost luate măsuri preventive, procurorul sau instanţa va dispune, prin ordonanţa ori încheiere, după caz, revocarea acestor măsuri după primirea chitanţei de depunere a cauţiunii şi, dacă este cazul, a declaraţiei asiguratorului.”

Practic, găsirea unui asigurator (girant) al plății îl elibera din arest pe străinul cercetat.

Consiliul de Stat stabilea și că executarea se putea evalua în bani. Practic, sentința penală cu ani de închisoare devenea o amendă penală:

În cazul condamnării la pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani a unui străin care nu are domiciliul în România şi a săvîrsit infracţiuni pe teritoriul tarii, instanţa poate dispune înlocuirea executării pedepsei prin obligarea la plata unei amenzi. Amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se stabileşte fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o sumă de la 25 la 300 lei. Cuantumul amenzii se stabileşte, după caz, pentru întreaga pedeapsa pronunţată sau pentru restul pedepsei de executat.”

 

Unde se depuneau banii

 

”Sumele datorate drept cauţiune sau amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se depun la Banca Română de Comerţ Exterior (strămoșul Bancorex n.n.), în lei proveniţi din schimb de valută, făcut în acest scop la cursurile în vigoare pentru operaţiunile necomerciale. Tot astfel se va proceda şi privitor la sumele datorate drept despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare, afară de cazul în care Administraţia Asigurărilor de Stat a garantat plata în nume propriu. Restituirea sumelor, în cazurile prevăzute de art. 17 (achitare sau încetarea procesului penal n.n.), se va face în valută la cursul la care s-a efectuat schimbul în lei pentru depunerea lor.”

 

Reabilitarea celor cu bani, mult mai ușoară

 

Plata nu te scutea de cazieul judiciar, dar termenul de reabilitare nu mai curgea în funcție de datele de proces (descoperirea faptei, condamnare) ci depindeau efectiv de rezolvarea problemei la casieria băncii:

”În cazul în care executarea pedepsei închisorii a fost înlocuită cu obligarea la plata unei amenzi, termenul de reabilitare curge de la data achitării amenzii.

 

Deși în primul articol se scrie clar că nu puteau beneficia de prevederile ei cei care atentau la siguranța statului sau comiteau infracțiuni contra vieții, vom vedea mâine că lucrurile nu au stat chiar așa. În baza acestui decret au scăpat cel puțin trei teroriști arabi!

La articolul 1 se spune clar la cine se referă decretul: ”un străin care nu are domiciliul în România, pentru o infracţiune săvîrşită pe teritoriul tarii şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, cu excepţia infracţiunilor contra securităţii statului şi a infracţiunilor de ucidere din culpa, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.”