La 10 februarie 1990, agenţia de ştiri Religion News Service dezvăluia lumii cât de important ajunsese numele lui Laszlo Tokes în Republica Socialistă România cu numai o lună înainte de răsturnarea regimului comunist.
În numele pastorului reformat, însuşi Emilio Castro, secretar general al Consiliului Mondial al Bisericilor, îi transmitea o scrisoare lui Nicolae Ceauşescu în noiembrie 1989.
Despre Tokes, dovezile oficiale atestă că a avut un rol determinant în declanşarea Revoluţiei la Timişoara, care a început să prindă contur când autorităţile comuniste au încercat să-l mute din casa lui.
„Înalţii reprezentanţii ai Consiliului Mondial al Bisericilor și ai Bisericii Ortodoxe Române au recunoscut că niciunul dintre cele două organisme nu a ridicat o voce suficient de puternică de protest împotriva suferinței impuse sub regimul dictatorului român destituit Nicolae Ceaușescu.
Rev. Emilio Castro, secretar general al Consiliului Mondial al Bisericilor, a declarat: «Cred că nu am vorbit suficient de puternic, este clar.
Acesta este prețul pe care am crezut că trebuie să îl plătim pentru a ajuta situația drepturilor omului în România.»
Criticii Consiliului Mondial au protestat puternic ani la rând faţă de ceea ce susțin că este o prejudecată politică de stânga între liderii consiliului, care a determinat consiliul să se abțină de la protestul împotriva persecuției în țările din blocul comunist – în special în țările în care bisericile membre ale consiliului sunt vocea religioasă predominantă.
Față de această afirmație, susținătorii Consiliului Mondial au spus că membrii consiliului consideră că rolul acestuia este să lucreze cu bisericile sale membre, încercând să forjeze gradual reformele din interior – sperând că această abordare uneori liniștită și răbdătoare va fi de folos.
Tumultul din România și reformele ulterioare constituie cel mai recent for pentru evaluarea a ceea ce au făcut sau nu bisericile, au făcut și ar fi trebuit să facă bisericile în cazul unei națiuni sub represiune.
Biserica Ortodoxă Română, membră a Consiliului Mondial, a emis o declarație de regret luna trecută, spunând:
«În spiritul evanghelic al pocăinței, profităm și de această ocazie pentru a ne exprima regretul că, sub dictatură, unii dintre noi nu au arătat întotdeauna curajul mucenicilor și nu au recunoscut public durerea și suferința ascunsă a poporului român.»
Liderii ortodocși români au salutat libertatea care a venit «după zeci de ani de sclavie sub dictatura comunistă» și au spus că acum sunt liberi să vorbească odată cu ridicarea «domniei terorii impuse de regimul represiv și a obligației de a glorifica un dictator megaloman, care a asuprit propriul popor și a distrus bisericile și satele»
Liderii bisericii, cel mai mare organism religios din România, au promis un program de «regenerare spirituală și reînnoire» și au spus că anulează «sancțiunile și interdicțiile pe care dictatura i-a obligat să le pronunțe împotriva anumitor preoți sau biserici din motive politice».
Aceste declarații sunt în contrast puternic cu modul în care au acționat liderii ortodocși români în timpul anilor regimului Ceaușescu.
Un caz în discuție este reuniunea din august 1988 a Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor, când acest organism decizional a ridicat întrebări despre rapoartele pe scară largă ale încălcărilor drepturilor omului în România, în special împotriva maghiarilor și a altor minorități etnice.
În cadrul acestei reuniuni, un episcop maghiar reformat a declarat că ar fi «o contradicție flagrantă» pentru comitet să rămână tăcut cu privire la problema drepturilor omului în România.
Însă Mitropolitul Ortodox Român Antonie al Transilvaniei a spus că subiectul nu trebuie discutat fără mai multe informații din partea conducătorilor bisericii române și a amenințat că va părăsi întâlnirea dacă discuția va continua.
Comitetul central a sfârșit prin a emite o directivă generală prin care i-a cerut lui Castro, secretarul general, să ia «acțiuni adecvate» şi să lucreze cu liderii bisericii române pentru a soluționa și a raporta ședințele din 1989 ale Comitetului central și ale comitetului executiv al CMC.
La ședința Comitetului Central din iulie 1989, Castro a recomandat monitorizarea bisericilor românești și întâlnirea cu ele. Dar nu a rezultat nicio denunțare oficială a regimului Ceaușescu.
De curând, prin intermediul serviciului de presă oficial al consiliului, Castro a recunoscut că ar fi trebuit să se întreprindă acțiuni mai puternice. Dar el a menționat, în apărarea consiliului: «Nu am lăudat niciodată regimul Ceaușescu, nu am afirmat niciodată că el a fost un instrument al ţintei lui Dumnezeu în istorie.»
Orice situație pe care o întâlnește consiliul, a spus Castro, solicită o abordare unică – uneori confruntare, alteori mai puțin.
«În cazul României, am încercat să aplicăm o metodologie pe care am considerat-o adecvată în acel moment», a spus el. «A încercat să ofere bisericilor din România o șansă de a lupta împreună cu oamenii lor pentru a-și depăși situația din interior», a spus el.
Dar Castro a remarcat, de asemenea, că, în noiembrie 1989, înainte ca regimul Ceauşescu să fie răsturnat, el i-a scris lui Ceauşescu în numele pastorului reformat Laszlo Tokes, care a fost atacat atât de guvern, cât și de Biserica Reformată din România pentru critica sa făţişă la adresa guvernului.
Atacurile asupra Tokes și a familiei sale au devenit în cele din urmă motiv de miting pe care unii observatori îl consideră ca fiind factorul care a accelerat Revoluția.
Ca și omologii lor ortodocși, oficialii Bisericii Reformate s-au opus criticilor guvernului Ceaușescu.
Atunci când Alianța Mondială a Bisericilor Reformate din octombrie 1987 și-a exprimat «profunda îngrijorare» în ceea ce privește tratamentul minorităților etnice din România, cei doi episcopi reformați din țară au spus că judecata este «contrară adevărului».
Castro a subliniat cazul Republicii Democrate Germane (Germania de Est), în care Consiliul Mondial a urmărit, de asemenea, o strategie de lucru din interior, pentru a demonstra cât de dificil este să decizi asupra unei acțiuni adecvate.
În timpul revoltelor de acolo, bisericile au fost în centrul mișcării de reformă pașnică și acum continuă să joace un rol de frunte, întrucât țara formează un nou guvern”, se arată în articolul ce poate fi accesat în arhiva Los Angeles Times.
Înfiinţată în 1934, Religion News Service este o agenție de știri care acoperă probleme de religie, etică, spiritualitate și morală.
RNS are o rețea de corespondenți care oferă știri și informații despre toate credințele și mișcările religioase către ziare, reviste, organizații de difuzare și publicații religioase.
