Deținuții se revoltă, pe 9 septembrie 1971, și preiau controlul închisorii de maximă Securitate Attica de lângă Buffalo, New York.
Între timp, sute de soldați de stat au ajuns la Attica, iar guvernatorul New York-ului Nelson A. Rockefeller a chemat Garda Națională.
În cadrul negocierilor tensionate, comisarul pentru corecție din New York, Russell Oswald, a fost de acord să onoreze cererile deținuților pentru îmbunătățirea condițiilor de viață.
Cu toate acestea, discuțiile s-au împotmolit atunci când prizonierii au cerut amnistie pentru toată lumea din D Yard, împreună cu trecerea în siguranță într-o „țară neimperialistă” pentru oricine ar dori.
Observatorii au pledat ca guvernatorul Rockefeller să vină în Attica ca o demonstrație de bună-credință, dar el a refuzat și, în schimb, a ordonat reocuparea cu forța a închisorii.
Ultimatumul
În dimineața ploioasă de luni, 13 septembrie, un ultimatum a fost citit deținuților, chemându-i să se predea.
Ei au răspuns punând cuțite la gâtul ostaticilor. La 9:46 a.m., elicopterele au zburat peste curte, aruncând gaze lacrimogene în timp ce polițiștii de stat și ofițerii de corecție au intrat trăgînd cu armele.
Au fost uciși 29 de deținuți,10 ostatici și răniți 89. Unii prizonieri au fost împușcați sau uciși după ce s-au predat.
Un tehnician medical și-a amintit că a văzut un prizonier rănit, întins pe pământ, împușcat de mai multe ori în cap de un soldat de stat. Un alt prizonier a fost împușcat de șapte ori și apoi a primit ordin să se târască. Când nu s-a mișcat suficient de repede, un ofițer l-a lovit cu piciorul. Mulți alții au fost bătuți sălbatic.
În urma raidului sângeros, autoritățile au declarat că deținuții au ucis ostaticii prin tăierea gâtului. Un ostatic ar fi fost castrat. Cu toate acestea, autopsiile au arătat că aceste acuzații erau false și că toți cei 10 ostatici au fost împușcați de poliție.
Tentativa de acoperire a sporit condamnarea publică a raidului și a determinat o anchetă a Congresului.
Răscoala din Attica a fost cea mai gravă revoltă din istoria închisorilor din SUA.
Un total de 43 de oameni au fost uciși, inclusiv cei 39 uciși în raid, gardianul William Quinn și trei deținuți omorâți de alți prizonieri la începutul revoltelor.
În săptămâna care a urmat încheierii revoltei, polițiștii s-au angajat în represalii brutale împotriva prizonierilor.
În 1974, avocații care reprezentau cei 1.281 de deținuți au intentat un proces colectiv împotriva funcționarilor penitenciariului și statului, cerând depăgubiri de de 2,8 miliarde de dolari.
Au trecut 18 ani până când s-a ajuns la proces și încă cinci ani pentru a ajunge la faza de despăgubire, întârzieri care au fost din vina unui judecător de la o instanță inferioară care s-a opus cazului.
În ianuarie 2000, deținuți au obținut despăgubiri de 8 milioane de dolari, care au fost împărțiți inegal între aproximativ 500 de deținuți, în funcție de gravitatea suferințelor lor în timpul raidului și săptămânile următoare.
Familiile ofițerilor de corecție uciși și-au pierdut dreptul de a da în judecată statul prin acceptarea modestelor cecuri de indemnizație de moarte trimise de stat.
Ostaticii care au supraviețuit, de asemenea, și-au pierdut dreptul de a da în judecată staul prin încasarea salariilor.
