Cert este că în acea zi generalul Arthur Percival s-a predat împreună cu 80.000 de soldaţi. Forţele britanice din Singapore s-au predat japonezilor.
Singapore era considerată de zeci de ani drept cea mai puternică fortăreaţă din lume. Era principala bază militară britanică din Asia de Sud-Est și era poreclită „Gibraltarul Estului”.
Singapore se afla în posesia britanicilor şi era un punct strategic prin care trecea majoritatea traficului între China şi Oceanul Indian.
Locul era protejat de armament de calibrut mare, 380 mm, şi îndreptat spre mare, de unde se aştepta că urma să atace japonezii.
Cu toate astea, Armata Imperială Japoneză a folosit o strategie neaşteptată. Japonia a hotărât să invadeze Malaya deoarece avea nevoie de valoroasele resurse naturale pe care le putea obține de acolo pentru a le folosi în războiul dus în Pacific împotriva Aliaților, date fiind restricțiile comerciale impuse de Aliați (ca răspuns la acțiunile japonezilor din China).
Au ajuns pe peninsula Malaya şi au început să penetreze teritoriul către Singapore, prin pădurea tropicală.
Britanicii nu au luat în calcul posibilitatea ca un număr mare de trupe să fie puse în situaţia de a trece prin junglă, astfel încât nu au apărat acea parte de oraş.
Asediul japonez care a urmat s-a concretizat în predarea britanicilor după numai şapte zile. Au fost aleși niște delegați care să meargă la cartierul general japonez. Aceștia erau un ofițer superior, secretarul colonial și un translator. Ei au plecat într-o mașină cu un drapel britanic și un steag alb spre liniile inamice pentru a discuta încetarea ostilităților.
Zeci de mii de britanici au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor 50.000 de prizonieri luați de japonezi în campania din Malaya.
Comandantul britanic, generalul Arthur Percival, s-a predat împreună cu 80.000 de supravieţuitori din rândul soldaţilor britanici. De aceea premierul britanic a denumit acest moment din istorie drept cel mai mare dezastru din istoria britanică.
