Dacă nu ar fi existat o urgență maximă pentru predare, coperta emblematică a albumului clasic al Beatles, Abbey Road, ar fi fost poate altfel și nu ar fi avut parte de celebritatea de azi, spune John Kosh, fostul director de creație al casei de discuri Apple Records.
În 1969, el lucra la coperta unui nou album al Beatles, Get Back, când a fost înștiințat că acesta urmează să fie devansat de o altă apariție a trupei, albumul Abbey Road, iar Kosh trebuia să propună un design înainte ca acesta să ajungă în magazine.
„Am fost șocat: Dumnezeule, chiar trebuie să fac asta și s-o termin până miercuri?”, spune creatorul într-un interviu acordat revistei Forbes. „Așa s-a petrecut totul.”
Beneficiind de designul dezarmant de simplu al lui Kosh și de celebra fotografie a răposatului Iain MacMillan, Abbey Road este una dintre copertele de album cele mai recognoscibile ale trupei din Liverpool, alături de Sgt. Peppers’ Lonely Hearts Club Band și The Beatles (alias The White Album).
Cu ocazia celei de-a 50-a aniversări, Abbey Road va fi reeditat în această vineri (a doua zi după aniversare!) în diverse configurații, printre care o ediție „super deluxe” conținând o versiune remasterizată a albumului pe CD și Blu-Ray care conține și muzică inedită de la sesiunile de înregistrări, dar și un „clip” video cu imagini de asemenea inedite.
„A fost prima mea copertă de album și nu știam prea bine ce făceam”, își amintește Koch. „Faptul că a devenit o emblemă și probabil coperta cea mai parodiată din toate timpurile mă încântă cu adevărat.”
Înainte de a lucra pentru casa de discuri Apple Records, Kosh, care abia trecuse pe atunci de 20 de ani, a fost colaborator ocazionat la o revistă numită Arts and Artists, pe care ulterior a și cumpărat-o.
Potrivit lui Kosh, John Lennon și Yoko Ono, care doreau ca flexi-discul lor să fie inserat în revistă, erau impresionați de munca sa. Într-o zi, Kosh a primit un telefon de la cineva care s-a recomandat drept Lennon și care a cerut să îl întâlnească pe designerul publicației într-o anumită clădire.
„Trebuia să mă duc și să întreb de un anume Mr. Winston, care era al doilea prenume al lui Lennon”, povestește Koch. „M-am urcat în lift, apoi am apăsat pe sonerie. Ușa s-a deschis. Era chiar John Lennon! Mi-a zis: Intră! Mi-a încredințat un post la Apple să am în grijă diverși artiști ai vremii: Mary Hopkin, Billy Preston, Jackie Lomax, James Taylor… Deodată, m-am trezit băgat până peste cap în această nebună casă a creativității, distracției și muncii crunte.”
Ca director de creație la Apple, Kosh a gândit că următorul disc Beatles trebuie să arate exact pe dos față de precendentul, Albumul Alb.
„În acea perioadă, lucrau la un album, Get Back”, spune Koch. „Trebuia deci să avem un album negru. Dar au lăsat proiectul în așteptare, Abbey Road devenind prioritar.”
Creatorul spune că urgența de a produce coperta a fost esențială în rezultatul operei sale. Din fericire, el dispunea de fotografiile făcute de Iain MacMillan, cu cei patru Beatles mergând pe Abbey Road în data de 8 august 1969. Ideea imaginilor îi aparținuse lui Paul McCartney, după cum își va aminti ulterior MacMillan. Fotograful luase șase imagini cu membri trupei traversând pe o zebră, din care a ales-o pe a cincea. „Era singura în care picioarele se vedeau perfect în V, lucru pe care îl doream din punct de vedere stilistic”, declara MacMillan în 1989.
„Aveam impresia că este pentru campania publicitară – aveam nevoie de fotografii”, spune Koch despre fotografiile lui MacMillan. „Iain, însă, v-ar fi spun probabil altceva: că urma să fie coperta noului album. Totul era în grabă mare, pentru că lucram la alte proiecte. Și deodată mi-am zis: OK, acestea sunt fotografiile, ne trebuie o copertă de album, bang! Și gata.”
Poate că cea mai importantă contribuție a lui Koch la coperta Abbey Road este exact ceea ce a omis: numele grupului și titlul albumului.
Într-adevăr, lângă imaginea celor patru traversând strada nu scrie nimic. Raționamentul său a fost perfect motivat și în același timp îndrăzneț: „M-am gândit: Iată-i pe cei patru Beatles traversând strada. Dacă nu știi cine sunt, înseamnă că ai trăit într-o peșteră până acum. Nu era necesar, ca să nu mai spun că exista destulă publicitate despre noul album care urma să iasă. Știam că nu este nevoie de nici o altă explicație.”
Însă această soluție i-a adus și necazuri, în special din partea lui Sir Joseph Lockwood, președintele EMI, compania mamă a Apple. După cum își amintește Kosh, Lockwood l-a sunat în miez de noapte și l-a acuzat că vrea să îi nenorocească pe cei patru artiști. „La 23 de ani câți aveam, îmi tremurau genunchii. Nu știam ce să fac, așa că vă imaginați că am avut o noapte foarte grea.”
Kosh a mers la studiourile Apple de dimineață. „Acolo era George Harrison, lucru foarte neobișnuit pentru un Beatle să apară înainte de ora 3 după amiaza. I-am spus povestea. George s-a uitat la mine și m-a liniștit: Las-o baltă. Noi suntem Beatles.”
Așa s-a sfârșit totul. „George era un tip așa de drăguț. Era o plăcere să colaborezi cu toți Beatleșii.”
Amânatul album Get Back a fost scos pe piață în 1970 sub titlul Let It Be, ultimul album The Beatles cu material original.
