Ce spun scriitorii ruși când mor

 

Aflat într-o cameră mizeră de hotel, atunci când moartea i-a împăienjenit privirea, Oscar Wilde a spus: „Dispare tapetul de pe pereți sau eu dispar?”

La rândul său, Heinrich Heine a zis înainte de a muri: „Dumnezeu mă va ierta, asta e meseria lui”.

În ceea ce-i privește pe scriitorii ruși, și aceștia au întâmpinat moartea cu câteva replici memorabile. Iată câteva dintre ele, așa cum au fost evocate de Russia Beyond.

„Unii fluturi au și-au luat deja zborul”

Vladimir Nabokov era pasionat de fluturi. Fiul său, Dmitri, povește că atunci când își lua rămas bun de la tatăl său, aflat pe moarte, ochii muribundului s-au umplut de lacrimi.

„L-am întrebat de ce.” Mi-a răspuns: „Unii fluturi și-au luat deja zborul”.

„Ich sterbe (mor). A trecut o grămadă de vreme de când nu am mai băut șampanie”

Anton Pavlovici Cehov, care a fost și medic, a murit de tuberculoză în timp ce se afla la o cură la Badenweiler. Potrivit unei vechi tradiții germane, doctorul care pune un diagnostic mortal unui coleg trebuie să-i ofere acestuia o cupă de șampanie.

Văzând că este tratat astfel, Cehov a înțeles și a spus: „Ich sterbe (mor). A trecut o grămadă de vreme de când nu am mai băut șampanie”

„Rusia m-a mâncat cum își mănâncă o scroafă proastă purcelușul”

Poetul simbolist Aleksandr Block cade grav bolnav în primăvara lui 1921, măcinat de foametea din anii războiului civil și de depresie, după ce i-a intelighentsia rusă i-a discreditat poemul revoluționar Cei Doisprezece.

Maxim Gorki, ministrul Învățământului, Anatoli Lunacearski și toți prietenii săi fac demersuri pentru ca poetul să poată fi tratat în străinătate, însă Politburoul partidului se opune.

Block moare în ziua în care regimul acceptă să-i elibereze adeverințele pentru a pleca în străinătate. Nu înainte de a spune:

„Rusia m-a mâncat cum își mănâncă o scroafă proastă purcelușul”

„Am întârziat cu moartea!”

Prozatorul Mihail Zoscenko, foarte popular în anii 1920 și 1930, a avut de înfruntat un val de critici, a căzut în dizgrație și a fost repudiat de colegi.

Exclus din Uniunea Scriitorilor, se exilează la casa sa de la țară unde își petrece ultimii ani de viață. Aici avea să rostească memorabilele sale cuvinte:

„Trebuie să mori la timp. Dumnezeule, Maiakovski avea dreptate. Am întârziat cu moartea!”

„Tu ești, nenorocito?”

Mihail Saltîkov-Șcedrin era recunoscut pentru umorul și satira sa nemiloase. Legenda spune că el și-a întâmpinat moartea cu cuvintele: „Tu ești, nenorocito?”

„Te-am iubit și nu te-am înșelat niciodată, nici măcar în vis”

Acestea sunt cuvintele adresate de Dostoievski (foto) soției sale Ana înainte de a muri. În timpul căsătoriei lor, cei doi soți nu puteau rezista să stea despărțiți mai mult de câteva zile.

Ana a fost nu doar soția, ci și asistenta lui: îi copia manuscrisele, negocia cu editurile și tipografiile, ba chiar l-a ajutat să-și învingă dependența de jocurile de noroc.

„Nu o să trag asupra acestui idiot”

La duelul care l-a opus pe Mihail Lermontov prietenului său, Nikolai Martinov, nu s-a tras nici un foc, după ce martorul a terminat de numărat.

Atunci, martorul a strigat: „Trageți sau pun capăt acestui duel”.

La care Lermontov a răspuns: „Nu o să trag asupra acestui idiot”.

Cuvintele l-au rănit pe Martinov, care a apăsat pe trăgaci. Realizând ce a făcut, a alergat spre poet, strigând: „Mihail, iartă-mă!”. Dar era prea târziu.

Lermontov avea 26 de ani.

„O scară!”

Scara a fost una dintre marile obsesii ale lui Gogol. Când era copil, a auzit o poveste spusă de bunica lui despre scara pe care sufletele oamenilor se suie la cer.

Sub o formă sau alta, această imagine revine adesea în opera sa.

Martorii relatează că, înainte de a muri, Gogol a strigat luminat la față:

„O scară!”

Parteneri