Ministerul român de Externe a publicat sâmbătă, la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, câteva fotografii de epocă și telegrame diplomatice declasificate din arhiva vremii care fac referire la schimbările din anul revoluționar 1989. Documentele publicate în pagina de Facebook a Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe (MAE) sunt însoțite de un rezumat al contextului care a făcut posibilă dărâmarea fizică a Cortinei de Fier.
„Acum treizeci de ani, la 9 noiembrie 1989, lumea întreagă asista la căderea Zidului Berlinului, un eveniment istoric simbolizând sfârșitul Războiului Rece, devenit o sărbătoare pentru toți germanii separați vreme de aproape trei decenii de acest implant străin în inima Germaniei.
Evenimentul a avut loc într-un context critic pentru Germania de Est, aflată în plină criză politică și economică, la fel ca restul lagărului socialist, puterea comunistă fiind vehement contestată în cadrul protestelor de stradă din principalele orașe est-germane precum Berlin, Dresda și Leipzig.
Criza sistemului comunist a determinat intensificarea mișcării revoluționare anti-comuniste și organizarea primelor alegeri libere în Polonia, în iunie 1989. În luna august Ungaria și-a deschis granițele, astfel încât est-germanii au început emigrarea în masă, via Austria.
Confruntate cu un val fără precedent de revolte civile și contestare a sistemului comunist, autoritățile est-germane erau extrem de dezorientate și chiar depășite de situație. Numărul persoanelor care doreau să părăsească Germania de Est a crescut exponențial, blocând trecerile de la frontiera cu Cehoslovacia”, se arată în postarea de la Facebook.
Greșeala lui Schabowski
Biroul Politic al partidului comunist est-german a hotărât ca începând cu 10 noiembrie să permită trecerea legală a frontierei cu Germania de Vest. În acest context, într-o conferință de presă din 9 noiembrie 1989, Günter Schabowski, lider al Partidului Comunist din Berlin și purtător de cuvânt neoficial al partidului, a răspuns la o întrebare afirmând că toți cetățenii săi pot vizita Germania de Vest, prin toate punctele de trecere a frontierei, inclusiv în Berlinul de Vest.
Preluarea și difuzarea în direct a știrii a provocat un moment de emoție colectivă fără precedent, imediat zeci de mii de oameni asaltând efectiv punctele de trecere ale Zidului din Berlinul de Vest.
Grănicerii au fost surprinși de evenimente, fără instrucțiuni clare din partea șefilor comuniști, și i-au lăsat pe oamenii din ambele zone să treacă liber una dintre cele mai păzite și fortificate frontiere din timpul Războiului Rece. Într-o atmosferă emoționantă, germanii separați de decenii de Zidul Berlinului și Cortina de Fier au sărbătorit libertatea și fraternitatea recâștigate!
Demolarea efectivă a odiosului Zid al Berlinului a început chiar în acele zile din noiembrie 1989, locuitorii orașului încercând să distrugă construcția cu mijloace proprii, bucată cu bucată, dar abia în vara lui 1990 autoritățile au început înlăturarea efectivă, acțiune finalizată în 1992.
Concertul lui Roger Waters
În mod simbolic, la 21 iulie 1990, pe terenul cu resturile Zidului Berlinului, între Potsdamer Platz și Poarta Brandenburg, muzicianul britanic Roger Waters a repus în scenă unul dintre cele mai mari și elaborate concerte rock din istorie: The Wall – Live in Berlin.
La spectacolul fostului membru al legendarei trupe Pink Floyd au participat alți artiști și grupuri de renume precum Joni Mitchell, Van Morrison, Cyndi Lauper, Bryan Adams, Scorpions ori Sinéad O’Connor. Roger Waters invitat de asemenea o orchestră simfonică și un cor din Germania de Est, precum și o fanfară militară sovietică și o escadrilă de elicoptere militare americane staționate în Germania de Vest.
Ce se întâmpla în România
În această perioadă, în România lucrurile păreau de neclintit: Ceaușescu înăbușise orice mișcări contestatare interne, manifestate prin scrisoarea de protest a celor șase foști lideri comuniști din martie 1989 ori protestele individuale disperate ale unor sindicaliști sau intelectuali precum Vasile Paraschiv, Mircea Dinescu și Doina Cornea.
Izolat în plan internațional, atât în cadrul blocului sovietic, dar și în comunitatea internațională, Nicolae Ceaușescu a refuzat orice schimbare după modelul celorlalți vechi lideri comuniști din Europa de Est care au fost de acord cu un transfer relativ pașnic al puterii, arată MAE.
„La 20 noiembrie 1989 a avut loc al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român, încheiat cu realegerea unanimă în funcția de secretar general a lui Nicolae Ceaușescu.
Diplomații români aflați la post în străinătate au informat prompt și cuprinzător asupra schimbărilor din țările socialiste și poziției autorităților și populației din țările de reședință. În pofida limbajului epocii și a evaluărilor în linia discursului oficial, se poate distinge printre rânduri îngrijorarea diplomaților pentru viitorul propriu, dar și pentru soarta unei țări captive în strânsoarea unui regim dictatorial devenit anacronic.
Tocmai din cauza caracterului opresiv al regimului nu a fost posibilă coagularea unei opoziții politice alternative care să asigure o tranziție pașnică, alternanța democratică la putere și o trecere rapidă spre democrație și economia de piață.
Anexăm câteva fotografii de epocă și documente diplomatice declasificate privind schimbările din anul revoluționar 1989 și ca de obicei, vă îndemnăm să rămâneți alături de #ArhiveleDiplomatice, pentru a afla noi episoade interesante din trecutul diplomației române!”, se arată în postare.
Ce scriau diplomații români aflați la post la Bonn
MAE a desecretizat patru telegrame diplomatice: una din octombrie 1989, înainte de căderea Zidului, dar care prevestea evenimentele ce urmau să vină, una chiar din ziua căderii Zidului, o a treia trimisă a doua zi după căderea Zidului, iar o a patra este trimisă din Bonn la 15 decembrie, adică în ajunul izbucnirii evenimentelor de la Timișoara.
Herbert Mies, președintele Partidului Comunist din RFG, a organizat o întâlnire cu tovarășii din Est în care atrăgea atenția „în legătură cu politica concertată a statelor capitaliste, sub bagheta SUA, care vizează discreditarea și susținerea întregului sistem socialist”, avertiza, printre rânduri, într-o telegramă adresată șefilor de la București, la 7 octombrie 1989, un diplomat român de la Bonn.
El le spunea că în Germania se vorbește despre o „Europă liberă, neîmpărțită în blocuri, cu granițe deschise” și despre introducerea „pluralismului politic” și în statele est-europene.
Se menționa situația din Polonia și Ungaria, dar și o intenție de slăbire a socialismului și de introducere a economiei de piață liberă. „Băncile condiționează acordarea de credite de trecerea la forme de economie capitalistă”, informa diplomatul, cu o lună înainte de Congresul al XIV-lea al PCR, la care Ceaușescu respingea orice idee de reformă. Dar nu se poate spune că nu știa ce se întâmplă în spatele Cortinei de Fier.
Iată ce scria în telegrama din ziua căderii Zidului:
A doua zi după căderea Zidului: „În Berlin, evenimentele au luat turnura unei sărbători populare”.
Telegrama din 15 decembrie era un rezumat al briefingului pe care diplomații îl avuseseră cu directorul Direcției pentru țări socialiste din MAE al RFG. Era vorba despre „reformarea socialismului” și de ideea ca „populația est-germană să-și ia destinul în propriile mâini”.
