Ce delicatese îi fac fericiți pe tirani? Două autoare britanice, Victoria Clark și Melissa Scott, au studiat această problemă și oferă răspunsuri „savuroase” în cartea lor „Dictators’ Dinners: The Bad Taste Guide to Entertaining Tyrants” („Festinele Dictatorilor: Un ghid al prostului gust pentru a-i satisface pe tirani”).
Aici se găsesc rețetele preferate ale dictatorilor din lumea întreagă precum și maniile lor alimentare. De la vegetarienii convinși la amatorii de ospețe pantagruelice, gusturile sunt foarte diferite, însă pe toți tiranii îi leagă un lucru: frica să nu fie otrăviți.
Stalin și maratoanele gastronomice
Potrivit lucrării, Nikita Hrușciov ar fi zis despre predecesorul său, Iosif Visarionovici Stalin: „Nu cred să mai fi existat un conducător cu responsabilități comparabile care să-și fi pierdut mai mult timp la masă decât Stalin, doar pentru a mânca și a bea.”
O masă la dictatorul georgian ținea câte șase ore, timp în care savura nenumărate feluri preparate de bunicul lui Vladimir Putin: într-adevăr, Spiridon Putin a fost bucătarul lui Stalin.
Aceste mese interminabile, stropite din belșug cu alcool, însoțite de cântece, dansuri și bancuri, unele mai nesărate decât altele, erau un chin pentru comeseni.
De altfel, la un astfel de ospăț, Tito ar fi vomitat în mâneca hainei.
Hitler, vegetarianul paranoic
Mai înduioșat de soarta animalelor decât de a oamenilor, Hitler era vegetarian și nu punea nici o carne în gură, nici măcar pește. Nu mânca decât hrană proaspătă și nu punea gura pe alcool și țigări.
Aceste rețineri aveau și scopul de a-i rezolva problemele cronice de flatulență și constipație, pentru care lua medicamente cu pumnul.
Există totuși relatări despre faptul că în anii 1930 Hitler ar fi mâncat un porumbel umblut cu limbă tocată, cu ficat și cu fistic, după cum relatează un bucătar britanic care l-a servit la Hamburg.
O altă trăsătură a alimentației sale: frica de a nu fi otrăvit. Avea 15 degustători în serviciul său, iar mâncărurile nu erau aduse la masă decât la 45 de minute după ce fuseseră gustate.
Mussolini și salata de ceapă crudă
Benito Mussolini se dădea în vânt după salatele din ceapă crudă, stropite cu puțin ulei și zeamă de lămâie. „După asta, nu mai mai puteam apropia de el”, mărturisește soția sa, Rachele, efectele devastatoare ale salatei asupra răsuflării Ducelui. Cei doi dormeau atunci separați.
Spre deosebire de Stalin, Mussolini mânca repede și nu suporta să piardă timpul la masă. După vârsta de 40 de ani, nu a mai pus gura pe alcool.
O delicatesă iubită de toată familia Mussolini era „ciambellone”, o prăjitură simplă și foarte populară în Italia.
Gaddafi și laptele de cămilă
Moammar consuma cantități uriașe de lapte de cămilă. Când pleca în vizite în străinătate, pe lângă celebrul său cort, unde se caza invariabil, își lua cu el și cămilele, pentru a avea mereu lapte proaspăt. Dar nu disprețuia nici o mâncărică cu carne de cămilă și cușcuș.
Kim Jong Il, un rafinat gourmet
Tatăl lui Kim Jong Un era pasionat de gastronomie. Biblioteca sa era plină de cărți despre bucătărie. Ambasadorii săi din toată lumea aveau sarcină de serviciu să-i trimită dictatorului la Phenian toate delicatesele locale. Se dădea în vânt după caviarul iranian.
O armată de femei aveau sarcina de a alege bob cu bob orezul care ajungea în farfuria lui Kim al II-lea, pentru a se asigura că toate sunt de aceeași mărime, aceeași formă și aceeași culoare.
Se spune că iubea sushi cât mai proaspăt, încât nu odată bucățile de carne mișcau în farfurie.
Un alt fel favorit al său era supa de aripioare de rechin.
Pivnița sa conținea 10.000 de sticle, dintre care unele cu coniacul cel mai sfânt.
