Pe 22 martie 1965, la 3 zile după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu era ales în fruntea Partidului Partidul Muncitoresc Român.
Ulterior, cel care era ales prim-secretar îl transforma în Partidul Comunist Român. Ceauşescu şi-a luat rolul în serios şi a început o serie de vizite de lucru, ca o formă de legitimare a autorităţii sale.
Prima dintre ele a avut loc la C.A.P. Gheorghe Doja din Câmpia Bărăganului pe 27 iunie 1965. Liderul comuniştilor din România a profitat de ocazie pentru a trage un semnal de alarmă despre dificultăţilor ce urmau.
Aparenţele la care ţinea Ceauşescu
Conform comunismulinromania.ro, vizita la C.A.P. Gheorghe Doja a însemnat şi momentul în care Ceauşescu a început să creeze aparenţa necesităţii instituirii unei practici a consultării maselor către conducerea de stat şi partid.
Era doar o aparenţă. În realitatea, lucrurile au stat cu totul altfel. Ceauşescu fusese îmbătat de aburii puterii şi sedus irevocabil de mirajul conducătorului priceput la toate.
„Odată cu consolidarea puterii politice, aşa-zisul dialog cu poporul s-a diminuat. Inutilitatea acestuia se va datora autosuficienţei conducătorului suprem”, arată sursa citată.
Vizitele de lucru s-au înmulţit în anii 1970
Pentru a compensa calendarul din ce în ce mai sărac al vizitelor externe de la finalul anilor 1970, Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au ocupat programul cu vizite de lucru în ţară.
„Vizitele de lucru urmau un ritual al întâmpinării, respectat întotdeauna cu stricteţe. Primirea cu pâine şi sare, oferirea de flori de către pionieri, fete purtând costume populare sau oameni ai muncii făceau parte din algoritm.
Gărzile militare şi gărzile compuse din membrii formaţiunilor patriotice erau de asemenea utilizate pentru a da onorul «conducătorilor iubiţi».
Mulţimea care asista la aceste vizite era şi ea un factor demn de luat în seamă”, mai arată sursa citată.
Totul trebuia sa fie perfect la vizitele de lucru
Care era atmosfera acelor vizite de lucru ale celebrilor tovarăşi? Dacă soţii Ceauşescu ajungeau în mediul rural, „mulţimea era costumată în straie populare”.
Dacă era o vizită în oraşe, era musai ca oamenii să fie îmbrăcaţi în hainele de lucru, pentru a întări ideea omului nou şi făuritor al înaltelor idealuri ale socialismului.
„Dacă la început vizitele erau colective, treptat delegaţia de partid şi de stat este înlocuită un singur personaj, respectiv liderul Partidului Comunist Român, iar după bicefalizarea puterii politice (1974) de cuplul Ceauşescu.
Lozincile scandate au evoluat şi ele în aceeaşi direcţie: de la «Trăiască România Socialistă», la «Ceauşescu şi Poporul», «Ceauşescu, P.C.R.», «Ceauşescu reales la al XIV-lea Congres»”, se arată pe comunismulinromania.ro.
De la 5 zile/vizita de lucru, la una
„Un alt parametru care suferă modificări în timpul vizitelor de lucru este durata acestora. Dacă la început ele ţineau trei sau cinci zile, în anii ’80 rareori durau mai mult de o zi.
Schimbări au survenit şi în privinţa mijloacelor de transport utilizate pentru a ajunge la obiectivele ce urmau a fi vizitate. Astfel, trenul, maşina vor fi înlocuite pentru operativitate cu elicopterul, devenit simbolul vizitelor lui Ceauşescu.
Cu predilecţie erau vizitate întreprinderile industriale, alte ctitorii gigant, C.A.P.-urile, I.A.S.-urile. Instituţiile de învăţământ superior erau vizitate cu prilejul deschiderii anului universitar”, mai arată sursa citată.
Legătura cu teribilul cult al personalităţii
„Vizitele de lucru au reprezentat un mijloc de manifestare a cultului personalităţii. S-a născut şi a fost întreţinut mitul conducătorului multi – competent
Cristina Petrescu, Vizitele de lucru un ritual al Epocii de aur, în Miturile Comunismului Românesc, coordonator Lucian Boia, Ed. Universităţii din Bucureşti, 1997”, se mai precizează pe comunismulinromania.ro.
explicaţie foto: 22 septembrie 1979, Ceaușescu în vizită de lucru la CAP Scornicești, județul Olt
