În dragoste și război totul e permis
Cum, pe 21 iulie, se împlinesc 91 de ani de la momentul culminant al istorioarei, e un moment bun să o prezentăm și românilor.
Povestea începe în 1910 și se încheie în 1928. Paul Grappe, un tânăr care avea atunci doar 19 ani, ajunge în Paris în 1910. Urmează cursuri de tehnician optician și o școală de cântat la mandolină. La cea de a doua, o cunoaște pe viitoarea soție, Louise Gabrielle Landy. S-au căsătorit în 1911 și în 1912 Paul este incorporat.
Francezul nu are nimic din eroii care ne-au pigmentat viața în ultimii doi ani. Nu a salvat vreun steag din mâna inamiciilor, nu a înfruntat mitraliere cu pieptul gol. Dimpotrivă, a făcut tot posibilul ca instrucția din primul an de armată să-l petreacă undeva lângă Paris, ca să-și poată vizita zilnic tânăra soție.
Apoi a început războiul și regimentul lui Paul a intrat în luptă. E rănit pe 22 august 1914, în Bătălia Frontierelor. Iese în octombrie din spital, a avut doar o rană la picior, dar gustul de aventură îi trecuse.
La scurt timp este anchetat de superiori după ce în mod suspect este rănit la un deget de la mână. Ancheta se închide rapid, cu ajutorul mărturiilor unor camarazi care se jurau că au văzut cum Paul a fost lovit de un glonț, dar începe o nouă cercetare, pentru că rana nu i se închidea și doctorii bănuiau că Paul își smulgea cojile.
În aprilie 191 i se ordonă să se întorcă pe front. Plecat din spital, Paul urcă în trenul de Paris și se face nevăzut.
Foto: Paul Grappe
Declarat dezertor, Paul Grappe e judecat în regim de urgență și condamnat în lipsă la moarte.
Caporalul e dat în urmărire, dar erau vremuri tulburi, în care te puteai ascunde oriunde. A ales cel mai plăcut loc posibil, în brațele soției.
Doamna Suzanne și orgiile din Bois de Boulogne
Un timp, Paul s-a ascuns în casă, reușind să scape neprins în ciuda perchezițiilor făcute în căutarea lui. A apărut, însă, o problemă: Paul se plictisea, tânjea după plimbările prin Paris. În plus, nu se descurcau din salariul Louisei, de ajutor de croitoreasă.
Le-a venit o idee: Louise i-a modificat câteva rochii, i-a coafat pletele crescute în anii de stat pe goană și l-a îmbrăcat în femeie.
Foto: Apropiații își amintesc că Suzanne stârnea admirație. Poate sunt doar relatări amabile.
Faptul că un curtezan de la o cafenea a fluierat admirativ în urma lor le-a (i-a) încurajat. Paul Grappe a devenit permanent Suzanne Landgarde, văduvă de război venită la verișoara ei din Paris.
Suzanne a început să lucreze, dar mereu sfârșea prin a fi dată afară sau pleca ea, din cauza avansurilor făcute de colegi.
Deghizarea era atât de bună încât Louise și Suzanne și-au făcut prietene, cum ar fi gazda lor din Paris, oameni care aveau să depună mărturie peste ani că nu au bănuit niciodată că e ceva suspect.
Problema a apărut când Paul și-a intrat atât de bine în rolul Suzannei încât a decis să devină prostituată!
Își petrecea nopțile în Bois de Boulogne, poreclită Pădurea Plăcerilor, un loc al desfrâului. Ca bărbat sau ca femeie, pentru Paul nu conta cum era folosit.
Ca să îl scape de noua obsesie, Louise l-a dus în Spania unde, fiind vorba de o țară neutră în război, condamnarea la moarte nu avea consecințe, dar Paul tânjea deja după viața Suzannei în Bois de Boulogne. Se întorc la Paris.
În 1925, o veste bombă le schimbă din nou viața: dezertorii sunt amnistiați. Suzanne se dezbracă pentru ultima oară, doar ca să redevină Paul.
Foto: Grappe, după amnistie
Șocul produs de prezentarea sa la comisariatul care ar fi trebuit să-i constate noua libertate se reflectă în ziarele vremii. Presa pariziană a acordat spații generoase poveștii dezertorului care s-a ascuns 10 ani, la propriu, sub fusta nevestei.
Amănuntele sordide nu fuseseră încă dezvăluite. Avea să vină și rândul lor.
Crimă pasională
O poveste franțuzească fără o crimă pasională este ca mâncarea fără sare, dar istorioara noastră de astăzi e condimentată din plin.
Redevenit Paul Grappe, fostul dezertor trăiește vânzând pe câteva pahare de băutură povestea Suzannei. Mereu beat, violent tot mai des, Paul reușește să o convingă pe Louise că menajul în trei le-ar ajuta relația. În casă pătrunde un puști, Paco, dar violențele lui Paul o alungă pe femeie de acasă.
Sub amenințarea unui revolver, Paul o readuce acasă. Viața lor nu devine calmă. După 17 de căsnicie cu Paul, Louise a rămas gravidă și a apărut întrebarea: cine e tatăl micuțului Paul, Paul sau Paco?
Fostul dezertor fuge și de răspunsul la această întrebare în băutură și bătăi.
Exasperată, într-o noapte, speriată că ura bărbatului se va revărsa asupra copilului, Louise ia revolverul și îi trage două gloanțe-n cap lui Paul. Era 21 iulie 1928.
Foto: Presa vremii, necruțătoare cu travestitul ucis
Abia acum murdăria din viața celor doi se revarsă în presă. Procesul Louisei a ținut prima pagină, mai ales după ce, ea fiind arestată, micuțul Paul a murit de meningită.
Pe atunci, crima pasională, ca și legitima apărare, era motiv de achitare. După o judecată cu scene demne de tragediile de pe scenă, Louise Landy este achitată.
Ascunsă de ochii publicului, ea s-a recăsătorit și a trăit până la 89 de ani, în 1981.
Redescoperită acum, povestea nu e legată numai de Centenarul Primului Război Mondial, ci și de o altă temă la mare căutare în zilele noastre: drama trăită de transsexuali în perioada când nu erau priviți cu deschidere și dorință de incluziune. Asta ca și cum bancurile făcute pe seama lui după ce a fost amnistiat îl făcuseră pe Paul Grappe să devină prostituată mult înainte de a deveni cioca glumelor! Dar, așa cum moda ne cere uneori lucruri bizare, cum ar fi să purtăm pantaloni cu turul inspirat din scutecele copiilor, tot așa ne impune acum să privim cu înțelegere poveștile cu astfel de personaje.
