Evenimentul Istoric > Articole online > Cântecul tânărului român Timofti ucis de bolșevici peste Nistru că a fugit de înrolare în Armata Roșie
Articole online

Cântecul tânărului român Timofti ucis de bolșevici peste Nistru că a fugit de înrolare în Armata Roșie

Timofti

 

Frundzîșoară d-un nohut,

Of, di ci maicî m-ai făcut?

– Ieș, Timofti, din mormânt,

Vedz jîdanii cum ti vînd

Și moscalii te-o-mpușcat.

Șasî gloanț în tin-o dat.

Nu pre mult ăi alergat.

La pomînt tu ăi chicat.

Jîdanii te-o-ncongiurat,

Cu postoronca te-o legat,

Pi murgu l-o-nhămat

Șî Dubăsarii o-ncongiurat.

Sora ta Sașa o audzît

Și-n fuga mari o vinit.

În glas mari le striga,

Șî jîdanii n-o lăsa.

Șî cu funia o lega.

Ie la funi nu sî da

Șî-n gura mari tot țîpa:

– Ieș, Timofti, din mormînt

Șî fă umbrî pi pomînt.

Vedz jîdanii cum ti vând!

Acest cântec are următoarea poveste:

În satul Coșnița din raionul Dubăsari, tânărul Timofti, orfan de tata, n-a răspuns la ordinul de mobilizare al Sovietelor pentru a lupta împotriva polonezilor în 1920.

Împreună cu alți flăcăi s-a ascuns în pădurea din sat.

Dar pe urmă fiind alungat și-a mutat ascunzătoarea în cerdacul casei, unde a fost prins de soldații bolșevici și dus la Dubăsari, reședința raionului, legat de mâini și de picioare.

Acolo, autoritățile l-au dezbrăcat, l-au legat de un cal cu o funie și – în fuga mare – au înconjurat Dubăsariul.

Apoi, când abia mai răsufla, a fost împușcat.

Scena s-a petrecut în vara anului 1920, în văzul tuturor.

Mama tânărului a murit pe loc, iar sora de care amintește cântecul, a înnebunit.

Cântecul a fost compus de un cerșetor orb, care cânta la ușa bisericii, de unde a fost cules.

Jalea înstrăinării

Nota dominantă în poezia populară transnistreană era cântarea înstrăinării și a Nistrului, mai explică autorul articolului din care citez:

„Această înstrăinare reflectează în cuvinte mișcătoare jalea seculară abătută asupra frânturii neamului aruncate peste Nistru.
Astfel, ea amintește locurile părăsite:

La noi era șî vara, varî
Șî primăvara, primăvarî,

ca apoi să plângă:

Di atîta-nstreinari
Nu pot mergi pi cărări.
Ard-o focu di streinătăți,
C-am agiuns tari diparti,
Pisti Nistru, pisti api,
Undi nici hîrtia nu răzbati.

România apare în cântecele acestea subt numele de „țară”. Românii transnistreni n-au uitat-o niciodată, cu toate vicisitudinile vremurilor.

De acea nu fără nădejde, și întocmai ca fiul rătăcit, cântărețul de pe acele meleaguri spune cu amar:

Dimineața, când mă scol
Es afarî-ncetișor
Șî mă uit în țarî cu dor.”

Sursa: N. P. Smochină, Din literatura populară a românilor de peste Nistru, Anuarul arhivei de folklor al Academiei Române pe anul 1939

 

Registration

Aici iti poti reseta parola