Satul și țăranul dispar din repertoriul propagandistic al regimului Ceaușescu. În locul lor apare RECOLTA.
În anii 70-80, indivizii sunt tratați ca mase omogene care se mișcă în spațiul dintre dorințele dictatorului, poliția secretă și birocrație.
Oamenii de la sate sunt acum mai ușor de dominat, mai puțin implicați.
De aceea, la începutul anului 1981, nemulțumit de rezultatele obținute în agricultură, Ceaușescu propunea o nouă revoluțiea grară în care critica neglijarea agriculturii în raport cu industria și promitea că se vor lua măsuri necesare pentru ca situația să se schimbe în favoarea agriculturii. Ideea a fost reluată în cadrul a două conferințe organizate la Brașov în ianuarie și februarie 1981, unde numeroși specialiști din elita științifică agricolă au criticat și ei raporturile neechitabile între industrie și agricultură.
Nu s-a schimbat nimic în bine însă, dimpotrivă programul de alimentație științifică și introducerea cartelelor la alimente dovedesc contrariul a ceea ce susținea teoria lui Ceaușescu.
Ce a însemnat revoluția agrară pentru cooperatori?
Venitul minim garantat este desființat iar cooperatorii obligați să lucreze un număr mai mare de zile de muncă, plata în produse a fost redusă și înlocuită cu bani, calculată la prețurile oficiale și nu la valoarea pieței. Sunt introduse livrările obligatorii către stat, de animale și păsări. Începând din ianuarie1984, gospodăriile individuale ale cooperatorilor sunt obligate la un plan de cultură, cu luarea unor cote la prețurile oficiale.
Pe plan politic, se instituie la nivel central funcția de secretar al Comitetului Central pe problemele agriculturii.
Comitetul Politic aproba în februarie 1989, noi măsuri restrictive privind retribuția în natură în Cooperativele Agricole de Producție.
În final, ceea ce se declara a fi o revoluție agrară n-a fost decât cântecul de cucuvea al unui sistem agricol falimentar.
Sursa: satulromanesc.iiccmer.ro
