Deși pare vreo tradiție păstrată cu grijă de românii, jocul Periniței la sfârșit de petrecere este relativ nou, el datând din perioada… ceaușistă.
Dansul provine din Prahova, din comuna Bătrâni, și nu a fost nicidecum un joc al pupăturilor aruncate la întâmplare, ci un dans de nuntă.
În noaptea nunții, mireasa își etala zestrea pe această melodie, în timp ce nuntașii dansu în jurul perinilor, plăpumilor, cămeșilor cu care tânăra familie pleca în viață. La sfârșit, cu o năframă petrecută în jurul gâtului, mireasa îl trăgea pe mire spre o pernă și, îngenunchiați pe ea, îl săruta.
În 1949, jocul ”sparge” granițele Prahovei, fiind înregistrat de Ticu Lătărețu, soțul Mariei Lătărețu.
Dansul devine un succes nu numai pentru nunți, ci la orice petrecere. Perina din zestre e înlocuită cu o ”periniță”, pusă mai mult pentru ca dansatorii să nu se julească.
În anii ’70, Televiziunea Națională confiscă
- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin
