A fost educat de profesori particulari, a străbătut lumea alături de tatăl său, a devorat cărțile și a obținut mai multe diplome la Harvard, ajungând un avocat de succes înainte de a fi ales președinte al Statelor Unite.
În calitate de șef al statului, acest om atât de cult a aprobat una dintre cele mai trăznite misiuni din istorie: să trimită exploratori în centrul Pământului.
Expediția, niciodată realizată, evident, s-a născut ca urmare a teoriei că planeta noastră ar fi goală pe dinăuntru, iar în interior ar putea exista lumi populate cu floră și faună.
Această idee a ajuns la Casa Albă prin intermediul ofițer de armată cu conexiuni politice, numit John Cleves Symmes Jr.
Începând cu 1818, Symmes a readus în atenția publică ideea mai veche a pământului gol pe dinăuntru. Noutatea promovată de ofițer era că la poli ar exista deschideri cu diametrul de mii de kilometri prin care s-ar putea pătrunde în interiorul planetei.
Ilustrație la lucrarea lui John Symmes, „Teoria sferelor concentrice: Demonstrația că Pământul este gol, locuibil în interior și larg deschis la poli”
Symmes și-a expus această idee în numeroase articole publicate și în conferințele pe care le susținea în toată țara.
În cele din urmă, ofițerul a încercat să organizeze o expediție care să dovească adevărul celor susținute.
John Cleves Symmes Jr.
Astfel, la începutul anilor 1820, Symmes și alți partizani ai teoriei, au făcut în repetate rânduri presiuni asupra Congresului, scrie Smithsonian, pentru a finanța misiunea lor sub scoarța terestră.
Congresul, însă, refuza cu obstinație pretențiile aventurierilor.
Impresionat de idee, președintele John Quincy Adams a aprobat însă misiunea. Însă, când aceasta urma să se materializeze, la Casa Albă a venit Andrew Jackson, care a refuzat să o mai gireze.
Partizanii acesteia nu s-au dat însă bătuți. Un anume Jeremiah Reynolds a reușit să obțină din partea Congresului, în 1836, finanțarea necesară.
El s-a folosit de un subterfugiu, pretextând că în realitate era vorba de o expediție la Polul Sud pentru studia posibilățile de vânare a balenelor, de comerț, dar și în scopul prestigiului național.
Este evident că expediția nu a descoperit nici o intrare către centrul pământului, iar teoria a fost abandonată.
Și, totuși, cum a fost posibil ca un președinte atât de cult ca Adams să își pună semnătura pe un proiect atât de elucubrant?
Nu există nici o dovadă că Adams ar fi crezut în teoria planetei găurite.
Însă este posibil, scrie Smithsonian, ca președintele, un naturalist pasionat, să fi considerat că o asemenea misiune ar putea descoperi noi mistere într-o parte a planetei prea puțin explorată.
Cert este că ideea lui Symmes va fi preluată peste câteva decenii de Jules Verne, care va construi în jurul ei unul dintre cele mai de succes romane ale sale: Călătorie spre centrul Pământului, publicată în 1864.
