Cu câteva ore înainte de spectacol, o mulțime considerabilă se adunase deja în fața arenei. Aproximativ 7.000 de persoane erau acolo până la ora 19.00.
Intrarea în arenă se făcea prin mai multe uși separate de-a lungul părții din față a arenei, precum și prin câteva uși de pe părțile laterale.
Ușile nu au fost deschise la ora programată, determinând mulțimea să devină din ce în ce mai agitată și nerăbdătoare.
În aceast timp, Who mai făcea o verificare a sonorizării. Unii dintre oamenii adunați în fața intrărilor au auzit acest lucru și au crezut că spectacolul începuse.
Cei din spate au început să se împingă spre a ajunge în față.
Deși era de așteptat ca toate ușile să fie deschise simultan, doar o pereche de uși din extremitatea dreaptă a intrării principale a fost deschisă în cele din urmă.
Pe măsură ce spectatorii intrau în arenă prin aceste două uși deschise, cei care așteptau în fața celorlalte au început să împingă spre cele deschise.
În jurul orei 19:15 a început adevărata problemă. Mulțimea a presupus că The Who începuse mai devreme decât era programat.
În acel moment, întreaga mulțime s-a îmbulzit spre cele două uși deschise. Acest lucru a făcut ca oamenii să se calce în picioare. Unsprezece persoane au murit prin asfixiere. Alte douăzeci și șase au fost rănite.
Concertul a continuat așa cum era planificat, membrii formației nefiind informați despre tragedie decât după ce au terminat de cântat.
Familiile victimelor au dat în judecată formația, promotorul concertelor Electric Factory Concerts și orașul Cincinnati.
Procesul colectiv depus în numele a zece dintre familiile morților a fost soluționat în 1983, acordând fiecărei familii aproximativ 150.000 de dolari (385.000 de dolari astăzi).
Familia lui Peter Bowes a renunțat la acțiunea colectivă pentru o sumă nedivulgată. Aproximativ 750.000 de dolari (1.925.200 dolari astăzi) urmau să fie împărțiți între cei 26 de răniți.
