Celac a fost translatorul prezidențial oficial pentru limba engleză și pentru limba rusă al lui Nicolae Ceaușescu în relaţia cu liderii comunişti, dar a lucrat şi cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, care i-a lăsat impresia unui lider veritabil. Diplomatul în vârstă de 81 de ani a descris personalităţile celor doi lideri comunişti într-un interviu publicat în Arhiva de istorie orală şi realizat de Virginia Călin în 1997.
„Amintiri despre Nicolae Ceaușescu?… Sigur că impresiile sunt puţin deformate în oglinda timpului şi într-un fel judeci la 20, 22 de ani, altfel judeci mai târziu. Îţi formezi nişte filtre, nişte criterii, nişte standarde de gândire şi de apreciere. Mă voi limita la impresiile spontane de atunci, pe mi le amintesc.
Dacă e vorba de comparaţie, atunci aş spune că Gheorghiu-Dej, cel puţin atunci, mi-a făcut impresia de o mai mare umanitate, cel puţin cu anturajul imediat, care includea într-un fel şi interpreţii. Ceauşescu, încă de la început, încă de pe vremea când era doar membru al Biroului Politic, avea o detaşare, o răceală şi o distanţă.
Într-un fel discuta cu egalii şi superiorii săi şi cu totul altfel discuta cu fiinţele pe care le considera inferioare. Fiinţe inferioare erau nu atât chelnerul, desigur, doctorul care era stimat, frizerul sau gărzile de corp… Inferioare erau fiinţele care erau utilizate datorită unor profesiuni ciudate: limbile străine şi cei care scriau.
Dacă în cazul lui Gheorghiu Dej «oamenii de condei», cum se numeau atunci, erau principalii scriitori de discursuri şi alte materiale… Pentru Gheorghiu-Dej erau George Ivaşcu, Nicolae Corbu şi Silviu Brucan. Pe vremea aia se călătorea mult cu trenul în interiorul lagărului socialist, așa că am constatat că exista o atmosferă de colegialitate…
Sergiu Celac a fost prezent la Forumul Economic Mondial pentru Europa și Asia Centrală, desfășurat la Viena, la 8 iunie 2011.
Gheorghiu-Dej nu se sfia să ceară părerea chiar unui interpret sau unui expert, cum am fost şi eu la ultima şedinţă a Tratatului de Varşovia, la care a participat Gheorghiu Dej, la Varşovia, în primăvara anului 1965. Vă spun drept, nu-mi amintesc exact unde am fost cazați. Nu era o reşedinţă foarte luxoasă, cred că era o vilă rezidenţială.
Îmi amintesc doar că ministrul Apărării era atunci Leontin Sălăjan și colegii lui din minister sau din conducerea de partid nu doreau să-i fie vecini de cameră pentru că sforăia foarte tare. Dar Sălăjan era un om foarte simpatic, cânta foarte frumos la recepţii şi la dineuri. Cântece bătrâneşti, în special din Ardeal şi din Banat şi se făcea plăcut. Era băiat de viaţă sau, cum se spunea, «băiat de comitet».
Dej încuraja o astfel de atmosferă. Se amuza, era ţuicar, bea ţuică în special şi uneori vin. În privinţa asta, ca element de umanizare a relaţiilor, vă spuneam de călătoria la ultima şedinţă la Comitetul Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, la care a participat Gheorghiu Dej în primăvara lui ’65. La întoarcerea de la Varşovia, trenul special a făcut o escală în gara Oradea.
Prim-secretarul regiunii a venit împreună cu oamenii de la gospodăria de partid și i-a adus lui Gheorghiu Dej șase damingene speciale cu cadarcă de Oradea, care erau îmbrăcate în nuiele. Și atunci a dat Gheorghiu-Dej două damigene de vin pentru experţi, interpreţi şi o parte din ofiţerii de gardă care nu erau în tură.
Ăsta a fost indiciul pentru noi toţi că Dej e pe ducă. Vinul acela, cadarca de Oradea, Dej îl ţinea în beci la reşedinţa lui şi îl bea singur sau numai aşa, cu un prieten, câte un pahar. Era un vin roşu de o calitate excepţională, care se făcea în cantitate mică. Şi atunci bârfa noastră, până am ajuns la Bucureşti, era că nu o mai duce mult, ceea ce s-a şi întâmplat (n.r. – Dej a murit răpus de cancer la 19 martie 1965)”, a dezvăluit Sergiu Celac în interviul publicat pe rador.ro.
Fototeca online a comunismului românesc. Cota arhivistică: Cota: 30/1961
Explicaţie foto: Nicolae Ceauşescu, prezent la festivitatea prilejuită de cea de a 60-a aniversare a zilei de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. (Bucureşti, 8 noiembrie 1961)
