Era prima dintre cele trei scrisori deschise ale lui Goma, care vor semăna panică la vârful regimului. A doua scrisoare îi va fi adresată direct lui Ceaușescu, iar a treia Conferinței de la Belgrad
Scrisoarea de solidarizare cu Charta 77 fusese redactată în ianuarie și îi fusese destinată scritorului Pavel Kohout, membru fondator al Chartei.
Iată conținutul acesteia, așa cum este el consemnat în cartea lui Paul Goma, Culoarea curcubeului ’77:
Către Pavel Kohout și camarazii săi:
Mă declar solidar cu acțiunea voastră. Situația voastră este și a mea; situația Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – și a României. Trăim, supraviețuim, în același Lagăr, în aceeași Biafra (capitală: Moscova). Voi, cehii și slovacii, ați avut un ’68, polonezii un ’56, un ’71 și un… mereu; germanii de est au avut Berlinul și au un Biermann; noi, românii, nu avem asemenea repere. Dar nu totdeauna suferința este direct proporțională cu intensitatea strigătului de revoltă. Voi (ca dealtfel polonezii, germanii de est, ungurii, bulgarii), voi sunteți sub ocupație rusească; noi, românii, ne aflăm sub ocupație românească – la urma urmei mai dureroasă, mai eficace decât una străină. Trăim cu toții sub același călcâi (iar călcâi nu mai are nevoie de calificative). Aceeași lipsă de drepturi elementare, aceeași batjocorire a omului, aceeași nerușinare a minciunii – peste tot. Peste tot: sărăcie, haos economic, demagogie, nesiguranță, teroare.
Ciomag – Căluș – Corupție – iată (în limba română) cei trei C cu care cei doi C ne-au împins concetățenii pe scara istoriei cu zeci, cu sute de ani îndărăt.
Iată, însă, s-a dovedit (și se va dovedi în continuare) că se poate lupta împotriva degradării programatice la care este supus omu, la noi, în „socialismul” – stalinist.
Cuvânt – Condei – Conștiință (coincidență în limba română: alți trei C…) au tulburat digestia celor care, în numele nostru și „pentru binele nostru”, ne-au călcat în picioare, ne-au pus să înălțăm piramide, ne-au întemnițat, ne-au pus căluș (pe care nu ni l-au scos decât pentru a ne permite să strigăm cuvinte de mulțămită), ne-au ucis. Digestia le-a fost tulburată și am convingerea că nu doar atât: ci întreruptă pentru totdeauna. Și nu pentru că țelul nostru, cauza noastră sunt drepte – atâtea alte cauze drepte au fost înfrânte -, ci pentru că arma noastră este Cuvântul, cel mai tăios decât sabia. Sabie rusească la voi, sabie românească (indigenă, daco-romană, la urma urmelor sabia fraților noștri) la noi, în România, asupra capului nostru, al românilor – sabia va fi obligată să intre la loc, în teacă.
Poate pentru măruntul, nesemnificativul motiv că o ideologie care, pe de o parte pretinde că se află în slujba omului, pe de alta taie capul omului, nu are nici o legătură cu ideea, nici cu omul.
Sunt alături de voi, cehi, slovaci, unguri, polonezi, germani.
Alături de voi se află sufletește mulți, foarte mulți intelectuali români, chiar dacă nu își alătură semnătura lor semnăturii mele.
Paul Goma
București, ianuarie 1977.
