În ianuarie 1981, Institutul Smithsonian din Washington a cerut Grădinii Zoologice din Londra să-i împrumute un mascul de urs Panda, pe nume Chia Chia, pentru a se împerechea cu o femelă Panda, pe nume Ling Ling, donație a statului chinez.
Președintele Societății Zoologice londoneze, Solly Zuckerman, a încercat să folosească ocazia pentru o lovitură de marketing, prin intermediul premierului Margaret Thatcher.
Lord Zuckerman „ar fi încântat să anunțe împrumutul sau livrarea unui Panda în momentul pe care Prim-Ministrul îl va aprecia drept cel mai favorabil pentru a favoriza relațiile anglo-americane”, a scris secretarul de cabinet Robert Armstrong. „El (Zuckerman) a sugerat chiar că șefa executivului ar putea să ia ursul Panda cu ea în avionul Concorde cu care va pleca la Washington luna viitoare”, a adăugat Robert Armstrong.
Însă Thatcher nu este genul de politician care să recurgă la asemenea mijloace prin care să înduioșeze opinia publică pentru a-și spori popularitatea. Nu degeaba i s-a spus „Doamna de Fier”.
„Lord Z știe mult mai multe lucruri decât mine despre Panda – sunt convinsă că se poate ocupa singur de treburile astea. Nu iau nici un Panda cu mine. Panda și politicienii nu se împacă împreună”, a scris ea de mână. Cuvintele „Nu” și „mine” erau subliniate cu două linii groase.
În consecință, secretarul său privat, Clive Whitmore, i-a transmis laconic Lordului Zuckerman: „A zis că nu ia ursul Panda cu ea.”
Chia Chia, la grădina zoologică din Londra
