La 29 aprilie 1951, a avut loc o întâlnire între Churchill și fostul ofițer al armatei americane Julius Ochs Adler, în casa din Kent a liderului britanic din timpul războiului – când Churchill era liderul opoziției, între cele două mandate de prim-ministru.
O notă a întâlnirii arată că Churchill, pe atunci la 76 de ani, a spus că va da Uniunii Sovietice „un ultimatum” dacă va fi prim-ministru.
Va stabili anumite condiții la care ar dori ca super-puterea comunistă să se supună și, dacă nu ar face acest lucru, Churchill a spus că va arunca „bombe atomice în unul dintr-o listă 20 sau 30 de orașe”.
Dacă tot nu se vor conforma, după ce una dintre țintele lor ar fi atinsă, va bombarda „dacă este necesar, alte obiective”, a spus el.
Churchill își făcuse deja cunoscută opțiunea sa pentru oprirea cu orice a răspândirii comunismului în discursul său din 1946 despre o „cortină de fier” care a coborât în Europa.
Întâlnirea despre care vorbim a avut loc în timpul războiului coreean, unde forțele nord-coreene – susținute de URSS-ul lui Stalin și China lui Mao – s-au angajat într-o luptă cu SUA.
Conflictul a apărut din temerile de expansiune comunistă din Asia după ce Stalin și-a consolidat deja controlul asupra jumătății de est a Europei după sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
Churchill a devenit prim-ministru pentru a doua oară la 26 octombrie 1951 și a rămas în funcție până la 5 aprilie 1955.
După revenirea la putere, un atac nuclear împotriva URSS nu a mai fost menționat niciodată.
