În ciuda opoziției aproape unanime a colegilor săi și a profesioniștilor din domeniul medical, Blackwell și-a urmat chemarea cu o voință de fier și și-a dedicat viața tratării bolnavilor și promovării cauzei femeilor în medicină.
Motivația de a fi medic a venit odată cu moartea unei prietene, de cancer uterin, care i-a mărturisit că ar fi trecut prin mai puțină durere și suferință dacă ar fi avut ca medic o femeie.
Sora lui Elizabeth, Emily, s-a făcut și ea medic.
Familia Blackwell era remarcabilă după orice standard.
Tatăl era un abolitionist acerb, iar atât fratele ei, cât și soția sa, erau activi în mișcarea pentru dreptul de vot al femeilor.
O altă cumnată a fost prima femeie hirotonită într-o confesiune protestantă principală.
Familia Elisabetei i-a susținut ambiția, în ciuda restului societății.
A fost, literalmente, o glumă chiar și pentru bărbații care au acceptat-o la Colegiul de Medicină din Geneva.
Admiterea a fost luată la mișto, studenții fiind întrebați dacă acceptă să fie colegi cu o femeie, iar aceștia au votat „da”, încercând să facă bășcălie.
Cu toate acestea, Blackwell a primit scrisoarea de admitere și a început școala în 1847.
Colegii, însă, au evitat-o. La fel au făcut și orășenii din Geneva.
Profesorii s-au plâns că prezența ei la cursuri le crează probleme și chiar au încercat să o împiedice să participe la o lecție de anatomie, temându-se că prezența ei nu ar fi decentă.
Când a absolvit, decanul școlii a felicitat-o în discursul său, dar a adăugat un amendament la regulament, afirmând că nu vor mai fi femei în școala sa.
Gestul a fost preluat de restul comunității medicale americane – o scrisoare către Boston Medical and Surgical Journal descria absolvirea ei ca pe o „farsă”.
Din nou, Elisabeta a sfidat prejudecățile, publicându-și teza de absolvire în Buffalo Medical Journal.
Ea a înființat o clinică pentru cei săraci în New York, unde s-a confruntat cu „antagonism social și profesional”, dar a rămas hotărâtă să trateze cât mai mulți pacienți posibil.
Apoi a fondat un spital, Infirmeria din New York pentru femei și copii, în 1857, cu ajutorul surorii sale și a unei alte discipole, ambele femei care îi călcaseră pe urme și obținuseră diplome de medic.
Împreună cu sora ei au pregătit asistente medicale în timpul Războiului Civil și și-au deschis propriul colegiu medical în 1868.
În cele din urmă s-a mutat la Londra, devenind profesor de ginecologie la Școala de Medicină pentru Femei.
Confruntată cu discriminarea sexistă la fiecare pas, Blackwell nu numai că și-a luat diploma și a practicat medicina, dar a contribuit foarte mult la educarea primelor generații de doctori din America.
Profesia a rămas preponderent masculină mulți, mulți ani, dar progresul care a început cu Blackwell continuă.
În 2017, pentru prima dată, majoritatea studenților la medicină din Statele Unite erau femei.
Sursa AICI
