El și-a luat titlul de calif, ceea ce înseamnă lider al întregii lumi musulmane (termenul derivă din arabul ”Khalifah”, care înseamnă reprezentant sau succesor al Profetului Mohamed).
Capitala lui Abd-ar-Rahman era localizată în orașul Cordoba, din Spania.
Puțini știu azi că orașul Cordoba a fost cândva, de departe, cel mai mare oraș european la vest de Constantinopol.
Istoricii consemnează faptul că pe atunci existau 471 de moschei și 80.455 de negustorii.
Califul Abd-ar-Rahman a ridicat un palat superb, pe care l-a numit Medina Azahara, în apropiere de Cordoba.
Se întindea pe o suprafață de 112 hectare, avea grădini superb amenajate, plafoanele palatului erau aurite, pereții erau din marmură, scrie history.info.
Se spune că exista o piscină plină cu mercur, care producea reflexii incredibile atunci când suprafața era mișcată.
Partea cea mai interesantă se referă la haremul lui, care ar fi avut nici mai mult, nici mai puțin de 6.300 de femei. Sigur, sună mai mult a manifestație decât a harem, dar asta consemnează istoria.
Fetele ar fi fost aduse de negustori care le cumpărau din îndepărtata regiune baltică.
Favorita sa era Fatima bint Al-Mundir i Marjan (Murjan), care i-a dăruit un succesor.
Abd al-Rahman a fost acuzat că în ultimii ani de domnie era complet absorbit de decadența haremului.
Dar el avea și un harem de femei și unul de bărbați. De unde a pornit și legenda despre faptul că s-ar fi îndrăgostit de un adolescent de 13 ani (ulterior înregistrat ca martir creștin și canonizat ca Sfântul Mucenic Pelagius de Cordoba) care ar fi refuzat avansurile califului.
Povestea de amor se pare că stă la originea celei originale. Califul i-ar fi ordonat tânărului sclav să se convertească la islam, dar acesta ar fi refuzat.
Atunci, furios, Abd-al-Rahman ar fi ordonat torturarea tânărului și dezmembrarea lui, fapte care au contribuit la crearea imaginii potrivit căreia musulmanii erau brutali.
Pelagius a murit ca martir în anul 925, la vârsta de 13 ani.
Abd-al-Rahman și-a petrecut restul anilor în palatul său cel nou de lângă Cordoba. A murit la 15 octombrie 961 și a fost urmat de fiul său, al-Hakam al II-lea.
