Este momentul să intre în scenă Cagularzii (cagoulards), membri ai Comitetului Secret de Acţiune Revoluţionară, o formațiune de extrema dreaptă.
Conduşi de Eugene Deloncle, cagularzii au pus la cale atentate şi asasinate politice, printre care şi cel al fraţilor Rosseli, opozanți ai lui Mussolini, în 1937.
În al Doilea Război Mondial, în timpul ocupaţiei germane în Franţa, cea mai mare parte a cagularzilor a trecut de partea guvernului colaboraţionist de la Vichy.
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, cagularzii nu mai contează.
Pe 11 septembrie 1937, două bombe explodează la Paris, distrugând sediile Uniunii industriilor metalurgice şi miniere şi al Confederaţiei generale a patronatului francez, ucigând doi poliţişti.
Alegerea țintelor nefiind deloc întâmplătoare, cagularzii urmărind să dea vina pe comuniști și, ca să scape țara de pericolul bolșevic, urma să dea o lovitură de stat.
Iată ce scria Ilustrațiunea Română din 6 octombrie 1937 despre cele ce se întâmplau în Franța:
Ultimele atentate teroriste cari au înspăimântat Parisul, bombele cari au explodat în diverse clădiri ale Capitalei, producând mari pagube şi câteva victime omeneşti, au produs o puternică reacţiune a opiniei publice franceze, împotriva celor ce vor să-i strice liniştea.
Desigur că Franţa trece acum printr’o grea criză economică şi politică, din pricina căreia spiritele sunt încordate, gesturile necugetate şi pasiunile mai violente decât în vremuri normale.
Cu toate acestea – după cum a declarat şi d. Chautemps, preşedintele de consiliu – teroarea şi atentatele nu au fost niciodată în spiritul poporului francez.
Cercetările poliţiei au dus la senzaţionale descoperiri în legătură cu aceste atentate teroriste.
S’a descoperit astfel o organizaţie cuprinzând aproape 5000 de membri recrutaţi din elemente extremiste.
Această organizaţie teroristă, numită a „cagularzilor” deoarece membrii ei se întruneau, cu capul acoperit de cagula medievală, îşi avea centrala la Nissa, iar grupul cel mai numeros de membri se afla în regiunea Nantes.
Organizată după toate metodele societăţilor secrete din vechime, cu toate riturile şi sistemele vechilor grupări anarhiste, asociaţia cagularzilor îşi are împrăştiaţi membrii în toate oraşele Franţei.
E foarte greu de descoperit urma tuturor celor cari participă la această organizaţie de teroare, deoarece, după clasicul sistem al anarhiştilor, membrii nu se cunosc între ei.
Siguranţa franceză fusese sesizată încă din Decembrie 1936 de activitatea cagularzilor.
Aşteptase însă se se ivească prilejul ca să facă o captură mai importantă.
Cele două atentate au precipitat mersul anchetei.
Percheziţiile au fost imediat înteţite, iar inspectorii de siguranţă continuă să aresteze în fiecare zi pe membrii influenţi ai organizaţiei teroriste.
La câţiva dintre conducători s’au găsit puşti, mitraliere, sute de cartuşe, revolvere automate, baionete şi bombe.
Deasemeni s-au descoperit numeroase cantităţi de acid picric şi ulei de recină, care se întrebuinţează la fabricarea explozibililor.
Poliţia din Nissa a întreprins cercetări după instrucţiunile primite din Paris. S’a procedat la o percheziţie minuţioasă la domiciliul a patru personalităţi din Nissa.
La locuinţa d-rului Mario Faraut, ginerele prefectului şi directorul unui mare cotidian de dimineaţă, s’a făcut o percheziţie foarte fructuoasă.
Poliţia păstrează deocamdată un secret absolut în ce priveşte provenienţa actelor descoperite în locuinţa d-rului Faraut, care lipseşte actualmente din Nissa.
