Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat (IMTFE), cunoscut și sub numele Tribunalul pentru Crime de Război din Tokyo, a judecat 28 dintre principalii criminali de război japonezi.
Acuzaţiile s-au referit la agresiunile comise de japonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi la grave încălcări ale legilor şi obiceiurilor războiului.
La 4 noiembrie 1948, procesul s-a încheiat când 25 din 28 de inculpați japonezi au fost găsiți vinovați. Dintre ceilalți trei inculpați, doi au murit în timpul procesului, iar unul a fost declarat nebun.
Pe 12 noiembrie, tribunalul pentru crime de război a pronunțat sentințe cu moartea pentru șapte dintre bărbați, inclusiv generalul Hideki Tojo (foto), supranumit Briciul, care a ocupat funcția de premier japonez în timpul războiului.
Briciul a fost unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai mişcării Kohoda, care susţinea cauza războiului şi a militat pentru o alianţă cu Germania nazistă şi Italia fascistă. El a fost găsit de Tribunalul Militar Internaţional vinovat de moartea a aproape patru milioane de chinezi. Prim-ministru al Japoniei între anii 1941-1944, Tojo a aprobat printre alte atrocităţi şi experimentele biologice făcute pe prizonierii de război.
Împăratul, făcut scăpat de americani
Armata şi marina imperială japoneză au fost responsabile pentru moartea multor milioane de oameni.
Dacă germanii s-au făcut vinovaţi de moartea a 6 milioane de evrei şi a 20 de milioane de ruşi, japonezii au cauzat moartea a 30 de milioane de filipinezi, cambodgieni, malaysieni, vietnamezi, indonezieni, coreeni şi a încă 23 de milioane de chinezi.
Pe lângă procesul din Tokyo, diverse tribunale care s-au aflat în afara Japoniei au judecat aproximativ 5.000 de japonezi vinovați de crime de război, dintre care peste 900 au fost executați.
Unii observatori au considerat că împăratul Hirohito ar fi trebuit să fie judecat pentru aprobarea tacită a politicii japoneze în timpul războiului, dar el a fost protejat de autoritățile americane care l-au văzut ca un simbol al unității japoneze și al conservatorismului, ambele trăsături favorabile în viziunea SUA postbelică.
