În lunile următoare, alte cinci bombe sunt descoperite în locuri istorice din New York, inclusiv într-o bibliotecă publică. Autoritățile au realizat că autorul acestui nou val de acte teroriste este opera lui Mad Bomber (Bombardierul Nebun).
Primul atac cu bombă al lui Mad Bomber la New York avusese loc pe 16 noiembrie 1940, când o bombă artizanală a fost lăsată în clădirea Edison împreună cu un bilet în care scria: „Con Edison escroaco, asta este pentru tine”.
Con Edison era compania de electricitate a New York-ului.
Alte bombe au fost descoperite în 1941, fiecare, mai puternică decât precedenta. Până când, în decembrie același an, Mad Bomber a trimis un bilet cu următorul conținut: „Nu voi mai fabrica bombe pe durata războiului”. De asemenea, se menționa că firma de electricitate va fi chemată în fața justiției la timpul potrivit.
Patriotul Mad Bomber și-a respectat promisiunea, deși a mai trimis periodic presei diverse mesaje de amenințare.
După al doilea val de bombe, din 1951, Bombardierul Nebun a stat liniștit, până când o bombă a explodat la Radio City Music Hall în anul 1954.
În anul următor, Mad Bomber lovește din nou Gara Centrală, magazinul Macy’s, clădirea RCA și feribotul din Staten Island.
Poliția nu reușește să-l găsească pe terorist, însă o echipă de detectivi angajată de Con Edison a făcut ea treaba poliției.
Cercetând dosarele companiei, anchetatorii au descoperit că un anume George Peter Metesky, fost angajat al companiei, care suferise un accident în 1931 solicitase despăgubiri pentru invalidiatea sa, însă Con Edison refuzase.
George Metesky, the „Mad Bomber,” planted dozens of bombs across New York City, motivated by his anger at his former employer, the Consolidated Edison utility compan
Drept urmare, fostul electrician a recurs la terorism pentru a se răzbuna.
Metesky a fost descoperit ducând o viață liniștită împreună cu surorile sale în Connecticut. Potrivit anturajului său, era un bărbat cât se poate de pașnic, amabil și jovial.
A fost trimis la un stabiliment psihiatric în aprilie 1957, unde a rămas până la eliberarea sa, în 1973. A murit în 1994, la vârsta de 91 de ani.
