Blestemul de a fi 13 zile în locul unui Beatle

 

În iunie 1964, Beatlemania era la apogeu: John, Paul, George și Ringo se pregăteau pentru un lung turneu în Europa, Asia și Australia.

Cu foarte puțin timp înainte de plecare, bateristul Ringo Starr și-a pierdut cunoștința în timpul unei ședințe foto și a fost dus imediat la spital. Aici a fost diagnosticat cu o gravă formă de amigdalită.

Anularea turneului ar fi însemnat ar fi însemnat o catastrofă financiară, dat fiind că milioane de bilete fuseseră deja vândute. Nemaivorbind de daunele asupra imaginii trupei, din cauza sutelor de mii de fani dezamăgiți.

Producătorul George Martin și managerul Brian Epstein au înțeles că au de ales între două rele: fie anulează turneul și își supără fanii, fie găsesc un înlocuitor pentru Ringo și îi supără pe Beatles.

Epstein a încercat să-i convingă pe băieți să accepte un înlocuitor, dar cel mai tare s-a opus George Harrison care a amenințat: „Dacă Ringo nu poate merge, atunci nu merg nici eu. Nu vei putea găsi doi înlocuitori.”

Într-un interviu, Martin își amintește:

„Aproape a compromis turneul. George este o persoană foarte loială. A trebuit ca eu și Brian să facem uz de toată puterea noastră de convingere pentru a-i explica lui George că dacă el nu merge, atunci îi lasă pe toți baltă.”

John Lennon și Paul McCartney au fost însă mai deschiși la ideea înlocuirii colegului lor.

Martin l-a propus ca înlocuitor pe Jimmie Nicol, un baterist de 24 de ani, care îl impresionase la studioul de înregistrări.

Acesta cântase pe un album cu „coveruri” Beatles, ceea ce însemna că le cunoaște piesele. Și Paul îl știa pe Nicol, pe care îl văzuse cântând cu George Fame and Blue Flames.

Drept urmare, Jimmie a fost invitat la o repetiție-audiție la studioul Abbey Road. După șase piese interpretate cu succes, el a fost declarat angajat și tuns în stilul Beatles.

În timpul ăsta, Ringo suferea. Nu doar din cauza bolii. „A fost foarte ciudat să plece fără mine”, va spune el. „L-au luat pe Jimmie Nicol și am crezut că nu mai țin la mine, tot felul de chestii de-astea îmi treceau prin cap.”

Epstein i-a oferit lui Nicol 2.500 de lire pe concert și un bonus de 2.500 de lire la semnătură. Acesta era atât de excitat că nu putea dormi nopțile.

Primul său concert cu Beatles a fost la Copenhaga. A urcat pe scenă în fața a 4.500 de fani, cântând zece piese (mai puțin „I Wanna Be Your Man”, centrată pe vocea lui Ringo).

În total, Nicol a cântat în opt concerte și a înregistrat un show TV ca baterist Beatles.

Urmele dureroase ale gloriei apuse

Despre scurta sa perioadă de celebritate, el declara:

„Cu o zi înainte să devin un Beatle, fetele nu mă băgau în seamă. A doua zi, cu costum și tunsoare Beatle, călătorind pe bancheta din spate a limuzinei cu John și Paul, mureau să mă atingă. Era foarte ciudat și destul de înfricoșător.”

Pe de altă parte, Jimmie s-a simțit fericit că nu era un Beatle adevărat, deoarece nu era afectat de restricțiile pe care ceilalți membri ai trupei trebuiau să le suporte. De exemplu, putea să se poarte ca orice turist normal.

„Ieșeam deseori singur din hotel. Cu greu mă recunoștea cineva, așa că am putut să bântui peste tot. În Hong Kong, am fost să văd miile de oameni care locuiau pe bărcuțe, în port. Am vizitat refugiații din Kowloon și apoi un club de noapte. Îmi place să văd spectacolul vieții. Un Beatle n-ar fi putut face asta.”

Jimmie Nicol a fost un Beatle timp de 13 zile, până când Ringo Starr a putut să revină în trupă, la Melbourne. La despărțire, pe aeroport, Brian Epstein i-a dat lui Jimmie un ceas Eterna de aur automatic, care purta gravate următoarele cuvinte: „De la Beatles și Brian Epstein lui Jimmie – cu apreciere și gratitudine”.

Înlocuitorul de Beatle nu a mai fost faimos niciodată. Mai târziu, avea să declare cu amărăciune: „Să îl înlocuiesc pe Ringo a fost cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat. Până atunci, eram foarte fericit să câștig 30 sau 40 de lire pe săptămână. După ce titlurile din ziare au dispărut, am început să mă sting și eu. ”

Nicol a lucrat cu mai multe trupe până a decis să renunțe la muzică în 1967. Mulți ani după aceea, s-a ținut departe de presă, evitând să discute despre legătura sa cu Beatles.