Când, în timpul după amiezei, nevasta portarului se duse cu fetița ei de un an şi jumătate la locuinţa pictorului, spre a face curăţenie, leopardul se smuci din curea şi se năpusti asupra copilaşului, strivindu-i capul într-o singură apăsare a fălcilor sale puternice.
Copilul muri pe loc.
Apoi bestia se aruncă asupra mamei îngrozite şi atacă şi pe pictor.
La ţipetele disperate ale acestuia, portarul, tatăl nefericitului copil, sosi cu un ciocan şi isbuti să alunge lighioana într-un ungher al camerei.
Poliţia sosită în grabă arestă pe pictor şi veghie ca sălbăticiunea să fie pusă la adăpost sigur.
Această întâmplare a stârnit o emoţie de nedescris.
De altfel nu era pentru prima oară că leopardul teroriza ps berlinezi.
Într-un rând stăpânul ducea bestia liberă, ținută doar de o curea, pe una din străzile mai frecventate din centru.
Poliţia interveni atunci, hotărând ca pe viitor animalul să fie ţinut numai în cuşcă.
Dar Otergaven nu se ţinu de această dispoziţie.
Experţii grădinei zoologice din Berlin declarară şi ei pe-atunci că leopardul e un animal foarte primejdios; cu toate acestea, el a fost lăsat în paza pictorului, în locuinţa lui particulară.
Tristele consecinţe ale acestei lipse de prevederi s-au văzut acum. Piciorul consternat declară că leopardul era foarte blând și asculta atât pe el, cât și pe logodnica lui.
El nu-şi poate explica accesul subit de furie al animalului.
Sursa: Articol preluat din Realitatea Ilustrată din 16 februarie 1932
