Sfântul Arhip, unul din cei șaptezeci de apostoli, a fost episcop în cetatea Colose din Frigia (Asia Mică) după sfârșitul Sfântului Epafrast, în perioada în care Sfântul Apostol Pavel era întemnițat la Roma.
Filimon a fost un cetățean înstărit și totodată un creștin binecredincios din Colose. În casa lui se adunau creștinii din Colose și săvârșeau slujbele dumnezeiești. Mai târziu s-a învrednicit a fi episcop.
În vremea sfinților apostoli, episcopii se împărțeau în două categorii: unii erau episcopi cu scaun, adică aveau o reședință episcopală într-o cetate, alții erau episcopi fără scaun și mergeau prin sate și cetăți, propovăduind învățătura Mântuitorului Hristos.
Filimon a păstorit ca episcop în cetatea Gaza din partea de miazăzi a Palestinei.
Apfia, soția lui, a rămas în Colose și îngrijea de creștinii din acea cetate. Casa lor nu era numai Biserică, ci și bolniță, adică spital și adăpostire pentru toți străinii. Însuși Sfântul Apostol Pavel a fost primit și îngrijit aici cu dragoste frățească.
Arhip, Filimon și Apfia au fost tustrei ucenicii Sfântului Apostol Pavel. Toți au murit ca mucenici, mărturisindu-l pe Hristos, în vremea prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Nero (54-68).
În cetatea Colose era un templu ridicat în cinstea zeiței Artemis. La o sărbătoare închinată idolilor, păgânii din cetate au invadat casa lui Filimon unde creștinii participau la Sfânta Liturghie.
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia au fost prinși în Biserică și aduși înaintea lui Artocles, conducătorul cetății Efes. La porunca acestuia, Sfinții au fost torturați și apoi uciși cu pietre.
