Diaconul Ermil a fost chemat înaintea împăratului ca să dea mărturie despre necinstirea idolilor.
Sfântul Ermil, ajuns în fața împăratului, a spus că slujește numai Dumnezeului nevăzut, nu zeităților surde și neînsuflețite, făcute de mâini omenești, din lemn ori din pietre, despre care „mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, iar nu să te închini lor”.
În urmă acestei mărturisiri, împăratul a poruncit să fie bătut peste față cu un bici de metal și să fie întemnițat.
După trei zile de stat în temniță, este întrebat dacă refuză închinare la Hristos.
Pentru că nu se leapădă de cinstirea lui Hristos, este supus altor chinuri, printre care și ruperea pântecelui cu unghii de fier.
În urmă acestor patimiri, temnicerul Stratonic a simțit prin Duhul Sfânt durerea lui Ermil și s-a îngrijit de rănile acestuia.
Este văzut de un ostaș și pârât împăratului că se ocupă de vindecarea lui Ermil.
Împăratul, văzând că cei doi nu leapădă credință în Hristos, a poruncit să fie omorâți.
Au primit moartea mucenicească, în ziua de 13 ianuarie 303, la trei kilometri de orașul Singidunum (Belgradul de azi).
Sursa: crestinortodox.ro
