Treisprezece experți contestă un studiu recent, care pune la îndoială vechimea celebrului Disc de la Nebra, descoperit în Germania, în 1999.
Respectivul studiu, publicat în revista Archäologische Informations, încerca să demonstreze că această reprezentare antică a cosmosului, datată până acum în Epoca Bronzului (2200-1600 î.Hr.) și expusă la muzeul național de preistorie din Halle, ar fi în realitate o creație mult mai recentă, a Epocii Fierului (800-50 î.Hr.).
Cei doi autori ai studiului contestat, arheologii germani, Rupper Gebhard, profesor de protoistorie la Universitatea din München, și Rüdiger Krause, profesor de preistorie la Universitatea Goethe din Frankfurt, degradau astfel obiectul, întinerindu-l brusc cu un mileniu.
Riposta a venit din partea a treisprezece specialiști care au co-semnat un articol în revista științifică Archeologia Austria. Potrivit acestora, cercetările omologilor germani ar fi „utilizat documente de o manieră selectivă, ignorând un număr substanțial de publicații”.
Acești specialiști resping astfel argumentul conform căruia Discul de la Nebra nu ar fi fost descoperit odată cu comoara care îl însoțea (două săbii, două topoare, un ansamblu de brățări în spirală și o foarfectă), pe muntele Mittelberg, în apropiere de orașul Nebra, din regiunea Saxonia Superioară.
Gebhard și Krause afirmau că discul, descoperit de căutătorii de comori, ar fi fost extras dintr-un sit vecin, mai recent.
Însă grupul celor treisprezece experți susține că afirmația aceasta nu rezistă studiilor efectuate de numeroși specialiști, din 2002 încoace, dată la care discul a fost confiscat de poliție în timp ce căutătorii de comori încercau să-l vândă.
„Autenticitatea locului descoperirii Discului din Nebra este fără echivoc”, susțin specialiștii.
Dovezile se bazează pe numeroase analize sedimentologice, pe studiul concentrațiilor chimice de aur și cupru prezente în subsolul geologic al locului descoperirii și pe rațiile izotopice de staniu, cupru, plumb.
Aceste analize sunt în perfectă corelație cu alte obiecte datate la începutul Epocii Bronzului, în special cu datarea cu carbon a unei bucăți de scoarță de mesteacăn descoperită pe una din săbii, care indică originea obiectului în perioada 1600-1650 î.Hr.
