Bătălia celor Trei Regi morți

 

Bătălia de la Ksar el-Kebir, numită și Bătălia de la uedul al-Makhazin, din 4 august 1578, i-a avut ca protagoniști pe regele Sebastian al Portugaliei, pe sultanul de atunci al Marocului, Abd el-Malik, și pe sultanul detronat, El-Mutawakil.

Dornic să debarce în Maroc și să-l creștineze, tânărul rege portughez Sebastian, în vârstă de 24 de ani, se amestecă și războiul civil din țara nord-africană și răspunde propunerii de alianță pe care i-o avasează fostul suveran, El-Mutawakil, care urmărea să-și recâștige tronul pierdut.

Neascultând de sfatul unchiului său, de a nu se amesteca în bătălia pentru putere din Maroc, regele Sebastian I, strânge în portul Lagos o flotă având la bord aproape 20.000 de soldați și o puternică artilerie, cu care pleacă pe 24 iunie spre nordul Africii, debarcând între Tanger și Asilah.

Portugalia cucerise încă din 1415 toate fortificațiile de pe coasta atlantică: Ceuta, Tanger, Asilah, Mazagan, Alcazar-Qibir.

Naiv și prea încrezător în forțele sale, tânărul rege portughez face greșeala de a răspunde provocării viclene lansate de sultanul Abd el-Malik și, debarcându-și trupele, le face să parcurgă pedestru o mare distanță, pătrunzând adânc pe teritoriul marocan.

Între timp, apare un eveniment care putea schimba radical situația: grav bolnav (unii istorici afirmă că ar fi fost otrăvit), sultanul Abd el-Malik înaintează nu mai puțin de trei propuneri de pace, în care este dispus să cedeze inclusiv teritorii pe de coastă.

Însă orgoliosul Sebastian refuză.

Oastea creștină traversează uedul Al-Makhazin unde face joncțiunea cu trupele aliate ale lui El-Mutawakil.

Confruntarea cu forțele de 50.000 de oameni a sultanului are loc pe 4 august, lângă Ksar el-Kebir (sau Alcazar-Qibir), și se transformă rapid într-un dezastru pentru suveranul portughezul și pentru aliatul său.

Armatele lor sunt zdrobite și li se taie retragerea spre mare, dat fiind că trupele sultanului distruseseră podurile care permiteau traversarea uedului Al-Makhazin.

Tânărul rege Sebastian își găsește moartea într-o șarjă de cavalerie, în vreme ce aliatul său se îneacă, încercând să traverseze apele uedului.

Dar nici sultanul marocan nu are ocazia să-și savureze victoria, deoarece moare el însuși, chiar la începutul bătăliei. Secretul morții sale este însă păstrat cu strictețe până când victoria luptei devine o certitudine.

Moartea lui Sebastian, fără a lăsa urmași, a constituit un dezastru pentru istoria Portugaliei. În plus, toată floarea nobilimii portugheze moare în bătălia de la Ksar el-Kebir, astfel căPortugalia trece prin doi ani de mari frământări interne, care se soldează cu cucerirea țării de către Spania, unde domnea Filip al II-lea de Habsburg, fiul unei prințese portugheze.

Nobilimea portugheză, însă, nu se va resemna niciodată cu această ocupație, și își va recâștiga independența peste două generații, pe 1 decembrie 1640.