Bâlci la Giurgiu la 1837. Imagini de excepție din Țările Române la acel an în articol

 

În 1837 participă la o expediție științifică francezo-rusă în Rusia Meridională condusă de prințul Anatole Demidoff.

Raffet a murit la Genova la data de 16 februarie 1860.

Auguste Raffet – Biserica Trei Ierarhi Iasi 1837

Corpul i-a fost înhumat mai târziu în cimitirul Montparnasse. Un catalog cuprinzând opera sa a fost publicat în 1863 de Hector Giacomelli.

Doina Ruști scrie pe pagina sa de Facebook: „Iunie, 1837. Auguste Raffet, pictor, care avea puţin peste 30 de ani, ajunge la Giurgiu, unde dă peste Bâlciul de Sânziene…

Auguste Raffet: Bâlciul de Sfântul Petru și Pavel de la Giurgiu

Este membru al unei expediții științifice (ruso-franceze), respectiv are pe lângă el

Auguste Raffet: Biserica grecilor Bucuresti 1837

o sumă de aventurieri, de la oameni de știință, la soldați și la bucătari – desigur, toți amatori de distracții.

Și după cum se întâmpla prin Valahia, dau de-o mare petrecere, un bâlci sau cum am zice astăzi, o baie de oameni.

Raffet scoate carnetul și face schițe, își pune șevaletul și amestecă vopselele. În acea memorabilă zi s-a născut arnăutul, dar și un tablou amplu al bâlciului, o explozie de culoare, care la o primă aruncare de ochi, pare mai curând un tradițional târg de Drăgaică, decât festivalul Sf-lor Petru și Paul, cum notează Raffet.

În tabloul acesta se întâmplă atât de multe, încât se poate scrie o epopee. Fetele au cununi de sânziene pe creștet, iar cele mai bogate, diademe sau calote brodate cu fir de aur, împodobite cu mărgele, paiete și galbeni.

În prim-plan vedem o întâlnire, asistată discret, ceva important, judecând după încordarea din degetele fetei – mă refer la picioare.

Și pentru c-am ajuns aici, simt nevoia să spun că lumea, deși acoperită de galbeni și bijuterii scumpe, umbla desculță, în bună parte a anului, mai ales vara”.