Online

Pe când băiatul frizerului Andrițoiu nu pătrunsese realitățile minunate ale României comuniste

 Cătălin Pena
Pe când băiatul frizerului Andrițoiu nu pătrunsese realitățile minunate ale României comuniste

Revista “Almanahul literar” a Uniuni Scriitorilor România – filiala Cluj, anul I, numărul 7, din iunie 1950, se deschidea cu poezia “Franța în luptă” de Alexandru Andrițoiu.

Deși Alexandru Andrițoiu (FOTO) înfiera cu mânie proletară capitalismul francez, în strofe ca “Aceasta-i Franța: foame, sânge mâini/  Zdrobite-n lanț, în închisori de piatră; /  Acesta-i raiul despre care latră/  Lacheul Schuman și ai lui stăpâni”, înaintea titlului erau tipărite următoarele constatări și îndrumări:

 

“Originar din părție Bihorului, de proveniență socială modestă (tatăl său e frizer), Alexandru Andrițoiu este student în anul I la Facultatea de Filologie din Cluj, și s-a manifestat ca poet în cadrul cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor.

Orientarea lui spre teme exotice arată că nu a învățat încă să pătrundă cu dragoste realitățile minunate, ale muncii de zi cu zi din Patria noastră. Deci va trebui să-și încordeze eforturile în acest sens, să descopere demnificația luptei cotidiene și va trebui de asemenea să se obișnuiască a munci atent, cu grijă pentru expreseie, pentru meșteșugul poetic. Astfel, nu ne îndoim că el va ajunge să dea lucrări din ce în ce mai valoroase”.

 

După poezia lui Andrițoiu urma “Balada” lui George Nicolovici, înaintea căreia editorul nota:

 

În momentul de față depune eforturi pentru a îndruma scrisul său pe făgașul artei angajate în lupta pentru socialism, debarasându-se de procedeele formaliste, cultivate în trecut.

Poezia ce-o publicăm este o mărturie a talentului său autentic. În ea, poetul redă atmosfera nouă ce domnește în familia unui țăran muncitor, exprimând cu gingășie dragostea dintre soși și idealurile noi spre care se îndreaptă”.

 

Lui Ion Oarcăș, căreia i se publica poezia “Cântecul republicanului spaniol în exil”, i se recomanda:

 

“Întărindu-și eforturile în munca sa poetică și ținând tot mai strâns contactul cu poezia noastră nouă, el va reuși să rupă cu acel ton de incantație care respiră uneori în versurile sale, și să dea o poezie cu adevărat militantă, corespunzătoare vieții pe care vrea să o oglindească”.

 

Însușindu-și recomandările de mai sus, Alexandru Andrițoiu avea să fie distins în 1953 cu Premiul de Stat pentru volumul său de debut În Țara Moților se face ziuă”. S-a născut pe 8 octombrie 1929 la Vașcău și a murit pe 1 octombrie 1996 la București. A fost poet și traducător.

Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei “Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani, de la primul număr până în 1989.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric