Ea a fost rodul stăruinței în rugăciune către Dumnezeu a părinților ei, care i-a binecuvântat cu nașterea de prunci după o vreme îndelungată.
La vârstă de 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mama rămânând sub ocrotirea tatălui sau, Pafnutie.
Împlinind vârstă de 18 ani și nevrând să se căsătorească, Eufrosina a părăsit în taină casă părintească și, îmbrăcând haine bărbătești, a intrat într-o mănăstire de monahi. Starețul a primit-o, punând-o sub ascultarea părintelui Agapit.
Până la sfârșitul vieții sale, vreme de 38 ani, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în aceast așezământ monahal, dobândind o viață duhovnicească îmbunătățită, fără că cineva să cunoască faptul că este femeie.
Dumnezeu a rânduit în chip minunat că tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești, în vremea când această se apropia de obștescul sfârșit.
Starețul i-a îndrumat pașii tocmai către cuvioasă, care, în tot acest timp, fusese cunoscută că monahul Smaragd.
Recunoscându-și tatăl, care i-a împărtășit acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasă l-a îndemnat să nu deznădajduiască, pentru că își va vedea din nou fiica.
Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui sau să revină în mănăstire peste trei zile.
Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se află pe patul de moarte. Atunci, sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa.
Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuși haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârșitul vieții.
Sursa: crestinortodox.ro
