Iată fragmentul din interviul publicat pe 2 iunie 2019:
Foto: Saint-Yves d'Alveydre
”În căutările Dvs arhivistice, aţi avut ocazia să găsiţi ceva neobişnuit?
Am avut un asemenea caz. Fiind în Paris, am găsit un document care, să spunem aşa, m-a uimit. Pentru mine preocupările alchimice ale masonilor ţineau de domeniul legendei, însă mai apoi m-am ciocnit cu un astfel de document care mi-a spulberat indoiala realităţii acestor fapte. Mare Comandor al Supremului Consiliu Rus în Franţa a fost Alexandr Feodorovici Keller. Într-o oarecare măsură, îl putem considera drept fiul adoptiv al întemeietorului mişcării sinarhice, mason, Alexandre Saint-Yves d'Alveydre (Sinarhia este un concept social elaborat de Saint-Yves d'Alveydre, esența sa fiind impunerea colaborarii între păturile sociale, sub umbrela a trei puteri independente, economică, judecătorească și științifică. Saint-Yves d'Alveydre a fost un ocultist francez care a trăit până în 1909. n.n.). Saint-Yves d'Alveydre i-a transmis lui Keller rezultatele experienţelor sale alchimice. Keller (mason rus n.n.) la rândul său ar fi cusut proba de aur obţinut în urma acestor experienţe alchimice în panglica sa masonică de grad 33. El a fost un ocultist renumit, a întreprins săpături în Siria şi Egipt. Iar atunci când a decedat, în ultimele zile ale vieţii sale, a transmis această panglică cu proba de aur alchimic, noului Mare Comandor al Supremului Consiliu, Nicolai Laurentievici Goleevskii. Acesta, după al Doilea Război Mondial s-a reîntors în Rusia, încercând să readucă la viaţă masoneria. Tentativa, în mod evident, a eşuat. Dar însăşi faptul că aceste persoane aveau conexiuni cu experienţele alchimice fiind deja masoni ai secolului 20, pentru mine a fost o descoperire care a survolat legenda. De aceea, faptul rămâne fapt, iar pentru mine aceasta a fost ceva neaşteptat şi extraordinar. Nu am mai găsit panglica, aşa cum el s-a reîntors în Rusia. A fost ataşat militar al Ambasadei Americane în Franţa, apoi s-a alăturat mişcării patrioţilor sovietici întorcându-se în Rusia. În schimb am găsit, eu o păstrez, patenta de grad 33 a lui Goleevskii, care se află într-o stare nu prea bună. Din păcate nu a avut urmaşi direcţi şi alte documente nu s-au păstrat. A fost doar voia întâmplării că am găsit această patentă la nişte cunoscuţi.”
