După ce au ținut piept unei companii SS, cei 99 de soldați rămași în viață ai Regimentului Royal Norfolk s-au retras într-o fermă din satul Paradis, la doar 50 de mile de portul Dunkirk.
Navele au așteptat să ducă acasă Forța Expediționară Britanică, care luptase alături de francezi în războiul lor de apărare împotriva invadatorilor germani.
De acord să se predea, ce mai rămăsese din regiment a început să iasă din fermă, fluturând un steag alb legat de o baionetă.
Au fost întâmpinați de focul mitralierelor germane.
Au încercat din nou, iar regimentul britanic a fost îndrumat de un ofițer german, vorbitor de limbă engleză, într-un câmp deschis, unde au fost căutați și deposedați de toate bunurile, de la măști de gaz la țigări.
Au fost apoi duși în mars către o groapă, lângă care fuseseră așezate mitraliere în poziții fixe. A venit ordinul german: „Foc!”.
Britanicii care au supraviețuit focului de mitraliere au fost înjunghiați cu baionete sau împușcați cu pistoale.
Doi supraviețuitori
Din cei 99 de membri ai regimentului, doar doi au supraviețuit, amândoi soldați: Albert Pooley și William O’Callaghan. Au stat printre morți până la lăsarea întunericului, apoi, în mijlocul unei furtuni, s-au strecurat până la o fermă, unde le-a fost îngrijite rănile.
S-au predat din nou germanilor, care i-au făcut prizonieri.
Pooley era grav rănit la un picior. A fost repatriat în Anglia în aprilie 1943, în schimbul unor soldați germani și ei răniți.
La întoarcerea în Marea Britanie, povestea sa nu a fost crezută. Numai când O’Callaghan s-a întors acasă s-a verificat povestea, potrivit history.com.
După război, un tribunal militar britanic din Hamburg l-a găsit pe ofițerul german care a dat ordinul „Foc!”, căpitanul Fritz Knochlein, vinovat de crime de război. A fost spânzurat.
