Relatarea continua, sub titlul „ I.G. Duca, președintele Consiliului de Miniștri a fost asasinat”:
I.G. Duca se înapoia de la Sinaia unde fusese în audiență la Suveran.
Pe peronul gării, un descreierat, N. Constantinescu, membru al Gărzii de Fier, s-a apropiat pe la spate de președintele de consiliu și i-a descărcat patru gloanțe în cap.
I.G. Duca a căzut la pământ într-un lac de sânge. El a sucombat imediat.
Prin moartea lui I.G. Duca țara încearcă o pierdere grea.
Suveranul, oamenii politici din toate partidele de ordine, opinia publică și toate statele străine amice au fost adânc impresionați de acest act de violență, care răpune pe unul din cei mai de seamă fii ai țării noastre.
Colaborator al lui Spiru Haret
I.G. Duca s-a născut la București la 20 decembrie 1879.
Tatăl său a fost director general al Căilor Ferate Române și întemeietorul școlii de poduri și șosele.
A studiat la Paris, unde și-a luat titlul de doctor în drept și după o scurtă carieră în magistratură a intrat în lupta politică, relevându-se pe un câmp cu totul nou la noi, acel al mișcării cooperatiste.
Marele Spiru Haret a găsit în tânărul Duca un colaborator neprețuit în opera de organizare a creditului popular, pentru ajutorarea țărănimii.
Mai târziu, Duca a fost director al Centralei Băncilor Populare, iar în 1907, înscriindu-se în Partidul Național Liberal își începe activitatea parlamentară, fiind deputat fără întrerupere în toate parlamentele.
În 1914, în cabinetul lui I.C. Brătianu a fost titular al Ministerului Instrucției, unde a desfășurat o activitate laborioasă.
În timpul războiului ele e acela care a făcut legătura cu actualul președinte al Cehoslovaciei, T.G. Masaryk, pregătind astfel legăturile care aveau să ducă la alcătuirea Micii Antante.
În 1918, odată cu revenirea la guvern a lui Ion I. C. Brătianu, Duca a deținut portofoliul agriculturii și domeniilor, prezidând astfel marele act al expropierii și împroprietăririi țărănimii.
