Bill Haley a marcat pentru totdeauna istoria rockului cu ocazia ultimelor 40 de minute ale unei sesiuni de înregistrare de trei ore, la New York.
Interesant este că sesiunea nu era destinată înregistrării legendarei piese „Rock Around The Clock”, ci unui cântec intitulat „Thirteen Women (and Only One Man in Town)”.
Grupul a avut nevoie aproape de întreg timpul alocat sesiunii pentru a face o înregistrare decentă a „Thirtenn Women”, o piesă nouă, aleasă să apară pe fața A a viitorului lor single care urma să apară la casa Decca.
Pe măsură ce timpul trecea și fără nici o posibilitate de a prelungi sesiunea, grupul era tot mai nerăbdător să înregistreze și piesa pe care o cântau de luni de zile în fața unor asistențe entuziaste.
Chitaristul principal, invitat pentru sesiunea de înregistrări, Danny Cedrone, nu avusese timp să lucreze un nou solo pentru „Rock Around The Clock”, așa că a folosit unul mai vechi, pe care îl folosise pe o pe o piesă a trupei înregistrată în urmă cu doi ani, „Rock This Joint”.
Cedrone a fost plătit cu 31 de dolari pentru prestația sa din acea seară, care includea ceea ce este astăzi aproape unanim recunoscut drept unul dintre cele mai mari solouri de chitară din toate timpurile.
Haley și trupa sa nu au avut timp decât pentru două înregistrări. În prima, instrumentele au cântat atât de tare încât vocea lui Haley aproape că nu se auzea pe bandă.
Într-o epocă în care nu fusese încă inventată înregistrarea pe mai multe piste, singura soluție era de a face o a doua înregistrare cu un minimum de acompaniament, sperând la un rezultat mai bun.
Ulterior, un inginer de sunet de la Decca a asamblat cu minuție segmente din cele două înregistrări, ceea ce, pentru tehnologia anului 1954 era aproape un miracol.
Versiunea finală a fost considerată suficient de bună pentru a o include pe fața B a single-ului „Thirteen Women”, care a fost scos în mai 1954.
Single-ul s-au vândut în 75.000 de exemplare, o cifră dezamăgitoare, și apoi a fost dat uitării.
După câteva luni, un puști de 10 ani din Los Angeles a întors „Thirteen Women” și a rămas extaziat de piesa de pe fața B.
Puștiul era Peter Ford, nimeni altul decât fiul faimosului actor de la Hollywood, Glenn Ford. Acesta urma să apară într-o dramă despre un grup de adolescenți delincvenți, „Blackboard Jungle”.
Peter i-a dat tatălui să asculte „Rock Around The Clock”, iar acesta, mai departe, regizorului și producătorilor filmului. Cu toții au căzut de acord că piesa era perfectă pentru a figura pe genericul de la începutul filmului.
Scos de la naftalină, cântecul a creat senzație, ajungând să se vândă într-un milion de exemplare, în mai puțin de o lună, în primăvara lui 1955.
Dacă rock and roll-ul a fost o revoluție culturală și socială, „Rock Around The Clock” a fost cu siguranță declarația sa de independență.
