Poezia are titlul chiar „Balonul” și se găsește în ediția completă a operei lui Ioan Villara, publicată de Gheorghe Vavaretor la Atena în 1935.
Încercarea neizbutită de ascensiune în balon au făcut-o, după cum ne spune Ioan Vilara, niște aromâni din Săracu, în frunte cu învățatul Pahomie.
Gheorghe Vavaretos ne asigură că această încercare a avut loc în anul 1803 la Ianina din îndemnul lui Ali-Pașa, care ținea să nu rămână în urmă cu progresele realizate în Europa occidentală.
Problema navigației aeriene
Cum întreaga lume apuseană era preocupată de problema navigației aeriene, după ce în 1784 Blanchadr trecuse în aerostat Strâmtoarea Mânecii, Ali-Pașa, care coresponda cu Napoleon, ținea și el să încerce în capitala sa o astfel de ascensiune.
S-a întâmplat ca oamenii îndrăzneți, care au avut curajul să se aventureze în văzduh, să fie aromâni din Săracu.
Villara spune insistent că Pahomie și tovarășii săi erau vlahi și citează chiar și cuvintele pe care aceștia la rosteau în timpul ciudatei lor experiențe, cuvinte curat românești.
Editorul operei lui Vilara afirmă că încercarea de zbor cu balonul a avut loc lângă aerodromul interbelic al orașului Ianina.
Din poezie reiese că un public numeros venise să asiste la experiența lui Pahomie, care era ajutat de Gheorghe Ghiurti, chir Dimitrie, Nicolae Iancu, Gheorghe Arti, Contoiani, Dinu Coleti și alți vlahi.
Se pare că pregătirile nu fuseseră grozave.
Experimentul însă nu a reușit din cauza stângăciilor ajutoarelor lui Pahomie.
S-a pierdut o jumătate de zi cu umflarea balonului în fața lumii nerăbdătoare să vadă „zmeul” lui chir Pahomie, „noul Icar” și „rival al prea vestitului Blanchard și al lui Montgolifer”.
Când totul a fost gata, Pahomie a dat poruncă să se taie frânghiile care țineau balonul. Neatenția și zăpăceala lui Ghiurti au pricinuit răsturnarea și aprinderea balonului.
În timp ce încerca să umfle balonul, Ghiurti exclama, potrivit poetului, „pre Dumnedzău!”, echivalentul lui „jur pe Dumnezeu”, dar și „Ce sunt eu de vină dacă nu se umflă?”, cuvinte scrise în greacă de Vilara.
„Tal-ie”
Când balonul a fost umflat, Pahomie a exclamat „tal-ie”, adică „taie frânghiile” și pentru că Ghiurti se zăpăcește, el continuă „tal-ie, dracul, tal-ie!”, „taie, la dracul, taie!”.
Balonul însă se răstoarnă și ia foc, Poetul spune: valahii se învălmășesc aleargă și țipă „lu lai, s-arde!”, adică „aoleo, arde!”.
Lumea venită să asiste la ascensiune a plecat dezamăgită
Săracu era locuită de aproape 300 de familii de creștini, de neam vlah.
La Săracu s-a născut unul dintre cei mai de seamă oameni de stat ai Greciei moderne, generalul Ioan Coleti, care a studiat la Pisa și a fost medicul lui Ali-Pașa.
Din Epir la Veneția și înapoi
Ioan Vilara s-a născut în 1771 în Citera. Copilăria și-a petrecut-o la Ianina.
A studiat medicina la Padova și Bologna și a stat la Veneția în ultimele zile ale serenisimei Republici (1797).
Întors în Epir, a fost medicul lui Veli, fiul lui Ali-pașa din ianina. Poetul a murit în 1823, în toiul războiului pe care îl duceau grecii pentru mântuirea de sub jugul otoman.
Sursa: Valeriu Papahagi, O încercare de ascensiune în balon a unor Aromâni din comuna Săracu în timpul lui Ali-Pașa
