Arma secretă a lui Hitler pentru Blitzkrieg

 

Pe 26 februarie 1935, Adolf Hitler semnează un decret secret prin care înființează Luftwaffe, al treilea serviciu militar al Reichului, alături de armata terestră și de marină.

Prin același decret, Hitler în numește pe Hermann Göring, un erou al aerului german în timpul Primului Război Mondial, ca șef al noii arme.

Tratatul de la Versailles, din iunie 1919, interzicea Germaniei să aibă o aviație militară, însă compania aeriană civilă Lufthansa – fondată în 1926 – a oferit pregătire de zbor celor care vor deveni piloți ai Luftwaffe.

După venirea sa la putere, în 1933, Hitler a început să dezvolte în secret o forță militară aeriană, folosind cele mai noi cuceriri tehnologice, și l-a numit pe Göring ca ministru al Aerului.

(În timpul Primului Război Mondial, Göring comandase celebrul escadron aerian din care a făcut parte și marele as german Manfred von Richtofen, poreclit „Baronul roșu”.)

În februarie 1935, Hitler a organizat oficial Luftwaffe, ca o nouă etapă a programului său de reînarmare a Germaniei.

Existența Luftwaffe trebuia să fie dezvăluită pas cu pas, pentru a nu alarma guvernele străine, iar mărimea și alcătuirea Luftwaffe urmau să rămână secrete.

Totuși, în martie 1935, Marea Britanie a anunțat că își întărește Royal Air Force. O oportunite pentru Hitler de a dezvălui existența Luftwaffe, care creștea cu rapiditate, transformându-se într-o redutabilă forță a aerului.

Pe măsură ce reînarmarea Germaniei mergea înainte într-un ritm îngrijorător, Marea Britanie și Franța au protestat însă nu au reușit să țină pasul cu nemții.

Flota aeriană germană a crescut spectaculos, iar noul avion de vânătoare Messerschmitt Me-109 era mult mai sofisticat decât omoloagele sale franceze, britanice sau ruse.

Luftwaffe a fost concepută ca parte integrantă a strategiei „blitzkrieg” („război fulger”), gândită de generalul Heinz Guderian.

Strategia prevedea ca, în timp ce diviziile germane de tancuri Panzer pătrundeau adânc în teritoriul inamic, bombardierele Luftwaffe trebuiau să distrugă liniile de aprovizionare și de comunicații și să provoace panică.

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, în septembrie 1939, Luftwaffe dispunea de o flotă operațională de 1000 de avioane de vânătoare și 1050 de bombardiere.