Condamnată la patru ani închisoare corecţională „pentru faptul de uneltiri contra ordinei sociale, a fost graţiată de Regele Mihai în aprilie 1947.
A fost arestată în faţa casei din str. Clopotarii Vechi, unde generalului Rădescu i se fixase domiciliu obligatoriu.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost avocat, critic cinematografic la „Universul literar” şi infirmieră la un spital militar. Apoi a devenit reporter politic la oficiosul liberal „Viitorul” şi şef de cabinet al generalului Nicolae Rădescu la Ministerul Afacerilor Interne.
A fost implicată în procesul Organizaţiei „T”. Anchetatorii, sub coordonarea „omului şobolan” (Al. Nicolschi), au încercat prin mijloace brutale (ameninţări, administrarea de substanţe halucinogene, bătăi, viol etc.) s-o determine să declare că adevăraţii conducători ai presupusei „organizaţii contrarevoluţionare” erau liderii opoziţiei – Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Nicolae Rădescu.
A părăsit, clandestin, România la 2 august 1948, stabilindu-se în Franţa.
În exil, a lucrat la redacţia ziarului „Uniunea Română” (1949–1951) şi s-a implicat în procesele politice anticomuniste de la Paris (1952) şi Berna (1955).
După căsătoria cu ofiţerul Frank Lorimer Westwater a primit cetăţenia britanică (1961).
A fost corespondent acreditat al Naţiunilor Unite la Radio Paris, secţia română (1951–1952), corespondent la Radio Europa Liberă (1952–1957, 1965–1967), corespondent la Radio BBC, secţia română.
În 1951 a publicat „Au commencement était la fin”, cea dintâi mărturie a experienţei anchetelor şi detenţiei dintr-o ţară aflată în spatele Cortinei de Fier, care a apărut mai întâi în franceză, la Paris.
Prima ediţie în română a cărţii, „La început a fost sfârşitul”, a apărut în 1991 la editura Humanitas, cu o prefaţă semnată de Monica Lovinescu.
Autoarea povestește experiența trăită de la 23 august 1944 până în 1948, când opoziţia e complet lichidată şi regimul comunist preia puterea.
Se născuse la 23 iulie 1920, la București, a urmat cursurile Colegiului „I.H. Rădulescu” din Bucureşti (1939) şi pe cele ale Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (1944).
Adriana Georgescu-Cosmovici, căci despre ea e vorba, a trecut la Domnul pe 29 octombrie 2005, la Londra.
