Într-o răsturnare de ultim moment a șansei, rămășițele armatei reușesc să ajungă pe malul râului înghețat. Napoleon și apropiații săi scapă astfel de umilința de a fi capturați de urmăritorii ruși.
Acest episod a creat în limba franceză expresia „C’est la Bérézina”, pentru a vorbi despre o încercare sortită eșecului.
Totuși, din punctul de vedere al majorității istoricilor, scrie Herodote, trecerea Berezinei trebuie privită aproape ca o victorie, deoarece a evitat sfârșitul Imperiului.
Marea Armată intrase în Rusia pe 24 iunie 1812 cuprinzând aproape 700.000 de soldați. După o campanie grea, ajunge la Moscova, dar este alungată aproape imediat de incendierea capitalei.
Napoleon bate în retragere urmând același drum pe care venise. Este urmărit și hărțuit de trupele armatei inamice, dar și de primele geruri ale iernii rusești.
Când ajunge pe malul Berezinei, împăratul nu mai dispune decât de 49.000 de combatanți, alți 40.000 de necombatanți. Urmărită de 70.000 de oameni ai lui Kutuzov, Marea Armată trebuie să traverseze râul cât mai repede.
Urmează cel mai dramatic episod al campaniei din Rusia.
În timp ce cazacii hărțuiesc trupele care sunt aproape total lipsite de mijloace, abandonate pentru a se mișca mai ușor, geniștii generalului Eblé construiesc un pod peste râul înghețat. Din fericire, aceștia și-au păstrat uneltele, în ciuda ordinelor împăratului.
În doar câteva ceasuri, cei 400 de geniști construiesc două poduri lungi de 90 de metri și late de 5 metri.
În trei zile, rămășițele Marii Armate vor traversa pe podurile improvizate, în timp ce generalul Oudinot se luptă cu rușii, creând diversiunea care să dea timp pentru traversare.
Un pod se rupe pe 27 noiembrie, numeroși grenadieri pierind înecați. Este reparat până seara de către geniștii care sar eroic în apele înghețate.
Când ajunge pe celălalt mal al Berezinei, Napoleon nu mai dispune decât de 25.000 de combatanți și de 30.000 de necombatanți. Dintre aceștia, doar 20.000 se vor înapoia la căminele lor.
Numărul prizonierilor și al dezertorilor care se vor stabili apoi în Rusia este evaluat la 50.000.
Aproape toți geniștii pier în apele înghețate ale Berezinei. Doar șase din 400 vor supraviețui retragerii, iar Eblé însuși va muri de epuizare la Königsberg.
