Acest faimos episod istoric este relatat de cronicarul Grigore de Tours (539-594), în cartea a doua, capitolul 27, din a sa Istoria Francilor.
În 486, după ce îl înfrânge pe generalul roman Syagrius, regele francilor, Clovis, în vârstă de 20 de ani și încă păgân, jefuiește mai multe biserici, printre care și pe cea de la Reims.
Remi, episcopul orașului, îi cere lui Clovis să îi restituie un vas de cult, probabil din argint sau aur. Dornic să îi facă pe plac, regele francilor îi promite acest lucru.
Potrivit legilor acestui popor, prada rezultată în urma jafurilor trebuia împărțită, bucată cu bucată, prin tragere la sorți, indiferent de rang.
În ziua împărțirii prăzii, adunată într-o grămadă mare, regele a luat cuvântul în fața ostașilor:
„Vă rog, dragii mei războinici, să binevoiți a-mi acorda, pe lângă partea mea, acest vas.”
Francii, recunoscându-i autoritatea superioară, acceptă cu dragă inimă. Cu excepția unuia dintre ei, care se revoltă:
„Din toate cele de aici, nu vei primi nimic altceva decât îți vor dărui sorții.”
Și spunând acestea, năbădăiosul războinic a izbit cu toate puterile în vas cu francisca sa. Francisca, arma tradițională a francilor, era o secure cu două tăișuri.
Clovis își înghite furia și îi înmânează, totuși, vasul îndoit episcopului de Reims, conform promisiunii regale.
Un an mai târziu, pe 1 martie 487, Clovis urma să-și treacă în revistă trupele pe Câmpul lui Marte din Paris. Regele îl descoperă pe cel care îl sfidase la Soissons. Îi reproșează ținuta neglijentă, îi smulge francisca din mână și o aruncă pe jos.
Când soldatul se apleacă să o ridice, Clovis îi strigă: „Amintește-ți de Vasul de la Soissons!” și îl izbește cu securea în cap, omorându-l pe loc.
