Elemente ale istoriei misiunilor în spațiu oferă loc pentru comentarii și controverse interesante.
Începutul a fost… sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Operațiunile Paperclip (americană), respectiv Osoaviahim (sovietică) au vizat extragerea oamenilor de știință și tehnicii de vârf din ruinele Germaniei.
Se estimează că, astfel, circa 1.500 de persoane cu calificare și cunoștințe tehnice înalte au fost aduse și angajate în Statele Unite, în timp ce numărul celor ”adoptați”, cel puțin temporar, împreună cu famillile, de Uniunea Sovietică, pare să fi fost mult mai mare, relatează Radio România Cultural.
Avansul real al Germaniei naziste în tehnologia rachetelor a determinat definirea ca înalt prioritare a personalului, utilajelor și instalațiilor de profil.
Astfel ajung în America peste 100 de specialiști, între care celebrul Wernher von Braun, considerat de NASA ”părinte al științei rachetelor” și Kurt Debus – devenit, începând din 1962, primul director al Centrului Spațial Kennedy al NASA.
Sovieticii își asigură, la rândul lor, un grup de specialiști germani în rachete estimat, împreună cu familiile, la 500 de persoane, deportați în Rusia la ordinul secret al lui Stalin.
Între ei – Helmut Gröttrup – fost asistent al lui Von Braun, având rol important în dezvoltarea rachetelor V2 și Erich Putze – specialist în sisteme de propulsie.
Cel puțin în primii ani de după război a avut loc – se consideră – un intens transfer de cunoștințe către sovietici, unde știința rachetelor avea deja figuri locale proeminente: între alții – Serghei Korolev și Valentin Glușko au cooperat, nu fără rivalități, cu germanii.
Korolev – personalitate cu biografie zbuciumată (în alt mod, însă, decât Von Braun) este considerat fondator al programului cosmic sovietic, alături de Msistlav Keldish – ”teoreticianul-șef”.
Un detaliu omis
S-a marcat zilele acestea cu surle şi trâmbiţe prima aselenizare, pe bună dreptate, desigur. Dar sărbătorirea celor 50 de ani de la misiunea Apollo 11 pe Lună şi acel moment istoric a omis un detaliu. Originea nazistă a responsabililor acestui proiect, de cele mai multe ori ocolită sau foarte puţin abordată.
Este evocată acum de două articole ample, publicate de cotidianul canadian Le Journal de Montreal şi de cotidianul britanic Daily Mail.
După cum subliniază Le Journal de Montreal, americanii detestă să li se amintească această realitate teribilă, pe care Daily Mail o consideră „adevărul ruşinos despre primul pas al omului pe Lună”.
Dar principalii arhitecţi ai programului spaţial american au fost nişte criminali de război.
La Nurenberg, doar câţiva oameni de ştiinţă nazişti lipsiţi de strălucire au fost condamnaţi.
Paperclip
În 1946, printr-o operaţiune clandestină denumită „Paperclip”, Statele Unite au primit 1600 de oameni de ştiinţă, ingineri şi tehnicieni nazişti, pe care i-au folosit pentru cercetările lor în domeniul rachetelor.
Printre criminalii de război recrutaţi figura şi Wernher von Braun, arhitectul programului spaţial american.
El i-a oferit lui Hitler arma cea mai terifiantă, racheta V-2, din care 3.000 de exemplare fuseseră ţintite pe Londra, Anvers şi Liege, provocând moartea a mii de civili.
Membru al partidului nazist din 1937, von Braun a aderat şi la SS.
Himmler i-a acordat trei promovări, care l-au dus la gradul de Sturmbannführer în 1943.
Când i-a fost prezentată o fotografie în care apărea în uniformă SS, alături de Himmler, von Braun a afirmat că nu a purtat uniforma decât o singură dată, scrie Le Journal de Montreal.
În 2002, un fost ofiţer SS de la centrul său de cercetare din Peenemünde declară la BBC că von Braun purta în mod regulat uniforma SS la reuniuni…
Adevărul
În studiul său intitulat Wernher Von Braun, the SS, and Concentration Camp Labor: Questions of Moral, Political, and Criminal Responsibility, Michael J. Neufeld, de la Muzeul naţional al aeronauticii şi spaţiului de la Washington, scrie că von Braun a fost văzut în cel puţin cinci lagăre de concentrare, de unde mâna de lucru servilă lucra pentru centrul său de cercetare de la Peenemünde.
Prezenţa sa în lagărul de concentrare de la Mittelbau-Dora, dependinţă a lagărului de la Buchenwald, însărcinat cu fabricarea rachetelor V2, este atestată de mai multe mărturii.
Se apreciază că 60.000 de prizonieri au efectuat acolo muncă silnică pentru a fabrica racheta V2.
Peste 20.000 dintre ei au murit: evrei, rromi, soldaţi sovietici şi membri ai rezistenţei franceze, obligaţi să muncească până mureau de epuizare.
Mărturii citate de Neufeld atestă faptul că von Braun a participat personal la torturile la care au fost supuşi prizonierii recalcitranţi.
Precum von Braun, principalul său adjunct, mai întâi în Germania şi apoi în Statele Unite, Arthur Rudolph, a jucat un rol ştiinţific de prim plan la Pentagon şi NASA.
A primit cea mai importantă decoraţie a Armatei americane pentru munca lui la rachetele Pershing.
NASA i-a oferit Medalia pentru serviciu excepţional.
Au recunoscut
La începutul anilor 80, la mult timp după pensionarea sa, Guvernul american, care era la curent cu trecutul său odios, a trebuit să recunoască, după o serie de dezvăluiri ale jurnaliştilor, că a comis crime de război.
Washingtonul a dat dovadă de complezenţă, acceptând să nu îl urmărească în justiţie după ce a renunţat la cetăţenia sa americană şi a acceptat să se întoarcă în Germania, unde a murit nederanjat de nimeni de-a lungul timpului, în 1996.
Şi alţii
Printre alţi nazişti notorii care se aflau în cercul lui von Braun se număra şi Kurt Debus, director de operaţiuni de lansare la NASA.
Craterul lunar care îi poartă numele onorează şi un alt membru al SS şi al Sturmabteilung (SA).
Iar Hubertus Strughold, „părintele medicinei spaţiale americane”, care a conceput faimosul combinezon al astronauţilor de pe Apollo 11, savant nazist, a făcut experimente de privare de oxigen pe copii epileptici.
Şi el recrutat de Statele Unite în cadrul cercetărilor spaţiale, pentru competenţe speciale, este şi Kurt Blome, care a testat gazul neurotoxic Sarin pe evrei, la Auschwitz.
Hermann Becker-Freyseng, Siegfried Ruff şi Konrad Schaefer experimentau la Dachau injectarea apei sărate în venele nefericitelor lor victime, pentru a le putea studia moartea. Ei au ajuns în SUA şi au participat la cercetări în domeniul medicinei spaţiale.
FOTO: Buzz Aldrin, pe Lună. Sursa: nasa.gov
